iată-te aici. o copilă pe dealuri schinoase & lutoase ca niște podgorii
seceta stearpă s-a extins în crăpături de pământ
astăzi sunt o fuziune de lacrimi și scâncete prin care
respiri. Respiri adânc, respiri toleranță.
Malîș a ațipit sub cerul liber ca într-un hău stelar de proporții.
toate gardurile minții lui se deschid,
se închid și tot mai des se prăpădește în hurta de mașini
parcate cu sila într-o ordine strictă ca raționalizarea comunistă.
dar tu, care ești dincolo de perete, asimilezi deontologii.
dezaprobi blocajele. Cleștele pentru antimolari au sugrumat totul
și prin vâjâitul de freze înfrumusețezi fațete.
pe dealurile schinoase & lutoase întotdeauna se aplică liniștea –
se suprapune pe straturi
grețoasă ca un tartru.
/cândva vecinii tău pavau cu piatră seacă drumuri de noroi
și mahalaua avea iz de balastiere frecate cu zgâlț, în jur
se mai construiesc azile, blocuri și biserici, toate la capăt de 120. Oamenii pășesc apăsat
ca într-un vals argentinian cu motive puțin mai balcanice, controlate, dar în grabă.
mașinile se mișcă mult mai lent, pe patru benzi cu gropițe în oraș/
o inserție de bemol, becar și lukoil
*
aici la periferii lumea se extinde
ca o frenezie la orele de vârf, dintr-o capitală stranie, pustie
noi doi, adăpostiți și tandri
pe dealuri schinoase & lutoase ca niște podgorii.
zaimeanul 