aș vrea să țip alăturea de tine
și glasul să mi se transforme-n fum
ca, lămurind secvențele vădite în crimă
să știi dacă mai suferim și-acum
și fără tihnă să te ascunzi de lume
să te revezi cu ochii mei de scrum.
E noapte. Lângă foc paharele se strică
plecat peste un A4 standard stau
și când aduci lumina mică
din lumânare mă lovește frica de baubau.
Deschide ușa! Intră! Vezi?
Sau stai, ca pe nepusă masă cu încrețiturie de ceară verzi
aduci cu tine clipa de nemurire și te temi
să nu răspund avar și palid când mă chemi.
zaimeanul 