Zăpadă

şi ninge în casa pustie

doar eu sub un pat m-am ascuns,

regret şi principiu

orgoliu rănit de egoul sensibil (masculin)

dinţi sparţi/striviţi de trecători.

În minte – obsesii, amurguri,

da!!! , hohote de amurg strident, violent,

alarmant,

un smintit într-o barcă, schelete pe-o bancă,

în parc.

Ninge, e noapte, Noapte-n oraş.

E toamnă trec zile, dar

ninge cu gust de viitor februarie.

Mătreaţă, fum, ţigări,

grădina împăturită, vioaie trimite

acorduri de minţi tocite-n odaie.

Şi se scaldă un soare-n ninsoare.

Copila prăfuită de vicii,

cu grai de fecioară rebelă,

ascultă înalte gânduri monotone.

Ce trist, am să mor

şi mă va răpune zăpada

azi, mâine, poimâine poate

voi asculta zgomotul tăcerii din noapte.

Văd  Lumină răsfrântă-n zăpadă.