plus-que-parfait

Introduction: SUNT CREATOR.

Creez tot ce-mi trece prin gând
aplic o lumină ca o hașură a unui învățăcel la Colegiul de Arte
în mintea umbrită de spaima viselor neînsemnate.
mă destind cu „muzica lui Bacovia” cu „muzica lui dizarmonică ţipată la trompetă într-un mod histeric”.
E haos în jur, dar nu-mi pasă, pentru că am clădit din nimicuri o lume doar a mea,o lume pe care o modific cum vreau eu, cum îmi încape la buzunarul de la piept.

aş vrea să îți descriu lumea mea, dar mai trăiesc (încă) cu frică
așa cum nimeni nu mă va înţelege.
E lumea în care am pus bazele încă din mileniul trecut
eram copil şi îmi căutam locul de refugiu.
și am găsit acum  acest loc fără deranj, deși a trecut o lună de când visam la un plus-que-parfait.

Mai întâi am visat un haos produs de Big-Bang-ul răvășit
fără să realizez că în dimineaţa următoare mintea îmi va naște un orizont incolor cuprins de o lumină galbenă ca un ten de chinezoi.

-ce să vezi acolo?
-nici păsări, nici copii aşa cum ar visa alţii, nici flori, poate e doar o lume stearpă, o lume incompletă.
avea să vină o nouă dimineaţă în care pot să spun că am simţit prezenţa unui singur fluture rătăcit în lumea mea, simplu accident zic eu. (ceea ce ar deduce orice copil naiv)
totul a venit într-o clipă când mii de culori s-au strecurat pe pata luminoasă de la orizont spulberând orice speranță a umbrelor ce mă bântuiau anterior.
doar somnul m-a făcut să mă împrietenesc cu FLU,
prin picotul adânc ce nici frumoasa adormită nu îl putea atinge m-a făcut să mă apropii de lumea pe care am creat-o.

Zbuciumul aripilor frumos încordate aşteptau să îi spun ceva acestui fluture.Înainte să mă trezesc mi-a zâmbit…şi zâmbetul mi-a rămas imprimat în memorie.