Casa Conflictului Compromis

Stau izolat de omenire şi îmi aştept veacul de aur,fără a contesta imaginea tridimensională a unei lumi politice apuse,colorată în preferinţele unor partide.

Mii de idei infiltrate-n pereţii de smoală,cântă drept voci chinuite în lagăre ameţite de preferinţele exotice ale unor dictatori.

Sfidez gravitaţia şi mă desprind de podea dar nu pot decola mai sus de tavan.

Nu cred în altcineva decât  în divinitatea care m-a călăuzit în toate clipele grele dar totuşi accept ideea de budism din momentul în care am văzut cum mă desprind de la sol.

Transpiraţia unei muşte rătăcite prin cameră îmi distrage atenţia şi mă dezorientează nelăsându-mă să mă concentrez asupra plăcerii tale.

Neînsemnată pentru vocile ce le aud eşti de asemenea.DA,e adevărat, sunt nişte voci care mă călăuzesc în vidul din subconşient.Orele petrecute departe de tine dau un randament maxim în memoria mea post-mortem.

Mă dizolv în aerul închis din camera în care a avut loc,ultima dată,cel mai cumplit conflict.Sunt solubil unor amorţiri ale retinei tale suprasolicitate şi mă pierd în strigătele ce ţi-au umplut timpanul de atâtea ori.

Colonizat sunt de vocile care mă conciliază,care îmi vorbesc,care mă înţeleg şi care îmi spun despre o imposibilă revenire a ta.

Escaladez din nou starea de neroză uitată anterior şi îmi asum greutatea unei pene incolor.

Sacre şi profane sunt gândurile mele atunci când vocile îmi invadează în  încăperea neuronilor inexistenţi în alcoolul neconsumat de atâta timp,şi iar mă influenţează.

Inimi frânte întâlnesc zi de zi şi îmi reproşez faptul că nici măcar indiferent nu pot fi după plecarea ta.

STAU RELAXAT ÎN ACEA CASĂ A CONFLICTULUI COMPROMIS ŞI LAS VOCILE SĂ ÎŞI FACĂ TREABA…

I hear voices in my head
They council me
They understand
They talk to me