ies în stradă târziu, ca tipul respectabil de vizavi

ca o ceaţă cosmică

de pe ciorapul unui marţian. pe hârtie pe tencuială singurătate de fraze un text

extra visele fratelui meu nebun după sparta. zidul e tencuit

la un catralion de ani, ca să conserve vise trăsnite despre sparta.

 

e marţi şi

cineva îmi prinde nişte aripi. le vezi cum sunt tăiate din lebăda aia

cu fierăstrăul-jucărie. vezi lebăda şi râzi de chestia

schiloadă

fără aripi şi

cum înoată în paradisul ei fără aripi şi cum

stă mai mult în imaginaţie decât în lac.

 

în locul ei, mănânc seminţe din state.

 

fratele meu nu iese în stradă nici cu aripi duble. în sparta, bunica

zice că aude cântece vesele aprinde lumânări curge

ceara lor pe trupul fratelui meu. laptop extra

ţigările lui kentanele

mere de fălticeni

îngeri acri

dar lebăda aia n-are aripi duble.

 

nu ştie mama

de fuga fratelui meu. în fiecare zi îmi spune

despre bileţele înşirate pe pernă, ca nişte mărgele pe aţă. nu bea

din ceaiul ei nu bea din apa ei, de parcă e prins acolo hoitul

păsării pomenite mai sus.

 

cumpăr din mall cămaşa de in.

 

de sus vine frigul ăla monstruos. îngheaţă melcii trimite aripile

la culcare varza desface pe jumătate frunzele şi

 

ziua se termină aici.

 

mason după mason e un cântec

despre tristeţea fratelui meu

cu umeri tatuaţi cu premii de colecţie, de parcă

 

aş putea aşa

să-i ţes aripi pentru zidul ăla bizar de hârtie.