tată

să-mi dai sclipirea minții tale când
vei pleca către izbânda ce te așteaptă vrând-nevrând
noaptea e senină ca adolescența, iar gândurile stau treze cum felinarele stau falnic
aprinse și desprinse de realitatea unui toast spus de un amărât paharnic

cea mai lăturalnică rădăcină a lumii se adâncește în somn
de mii de ori verific ceasul cu mima mea de domn
mă zgribulesc în cearceaf cu fața la perete
liniștea blândă naște din privirea lui ochi de sticlete

copilul din mine a plâns ca un războnic slav catalogat drept dezertor
era vorba de tata, cel care nu m-a cuprins deloc întâmplător
de vreme ce cântecul e cel mai bun reflex înainte de un somn adânc
sângele trăiește, pulsul e stabil, din primăveri cu soare sufletu-mi mănânc

șosetele de sub pat put cum o gangrenă pute
și minte mea în paragrafe naște vrute și nevrute
caut să sparg carapacea în care se închide glasul țipător de cuc
e vorba de tata, să-i spun că îl iubesc aș vrea înainte să mă duc.

De ce bem bere

Pentru că tot am promis că scriu despre asta v-oi începe uşor.

În primul rând ar trebui să ai experienţă şi gusturi bune pentru asta.

Am prieteni care savurează berea în cantitate nu în calitate, în general berea rusească, sau ucrainească (mai rar).

Am încercat multe feluri, mărci aduse din ţări precum Ucraina, Russia, Polonia, Cehia, iar  pentru un timp am rămas să beau bere moldovenească, făcută la Chişinău ca mai apoi să trec la berea care merită cu adevărat consumată. (În consum moderat şi la ocazii)

Preferata mea este „berea de culoare”  (mai întunecată 🙂 ) pentru că simt că îţi dă forţă cu gustul ei puternic, îţi alintă papilele gustative aşa cum nu o face nici un alt fel de bere, bineînţeles o prefer rece căci altfel îşi pierde valoare (consumatorii ştiu cel mai bine).

Sigur, dacă trecem peste gust, berea este un motiv bun să te întâlneşti cu prietenii să depănăm amintiri, ori să urmarim un meci frumos de fotbal, o recreere perfectă zic eu, sau doar de plictiseală cum preferă alţii.

Să vă spun un motiv simpatic: decât să beau apă mai bine bere, căci am milă şi îmi protejez intestinele, nu de alta, dar de la H2O încep să îmi cam ruginească.

„Ne face mai curajoşi” , ne potoleşte setea, iar după mai multe doze ţine şi de foame.

acest fel de a închide

acest fel de a închide

pun ultima cărămidă

le ordon să m-asculte,

în timp

ce alţii înjură cu vocabular

de mare iubire

eu cred în ei pentru că sunt sihastru

şi zbor

spre  mănăstirea

spălată cu sânge şi-agheazmă

din reverie

de la imaculaţi călugări

deţinuţi în păcat

nefăcut, necreat, necugetat

photocredit: https://goo.gl/K3GjHg

Predispus

Am jucat pe îngerul răpus

să explorez un nepătruns

şi sfâşiindu-mă ţi-am spus

cu sete-n glas şi privirea sus… cu zborul frânt,

cu gândul tâmp.

Te voi culege din pământ

Adânc şi gol al tău mormânt!

Presar vise

Fără griji,doar agonii şi prostii.Încerc,mă descătuşez doar verbal şi mângâi trupul unei frânghii ce nu a auzit incă de săpun.Presar vise,idei pe fiecare firicel de aţişoară amestecată cu cânepă uscată de razele soarelui vagabont.Cărări croiesc peste norii în care plutesc,diletanţi în arta furtului şi ei, încercau să mă lase fără idei.Cadavrul meu serveşte drept umplutură cu gust de cremă,garnitura perfectă pentru 3 hiene răposate.Mutilate şi controversate îmi sunt filozofiile rebele.Şoptesc urechii tale impresii din trecut,mort.Mort după tine,îmi simt ţesuturile dezhidratate,creierul tău gândeşte şi pentru mine.Fobia pierderii tale mă chinuie…pierdut.Pierdut în privirile tale inocente mă regăsesc străin de gândurile tale.Mituri,mituri şi balade învăţ să retrăiesc cu tine.Mă ierţi,mă uiţi,mă deteşti,dar nu vreau să te afectez.Pot,pot să te rănesc,dar nu vreau să fii cromozomul meu lipsă.Vibrez,vibrez vânt de vară în ţevi progresiv de atrofiate dar nu uit că eşti vocea viorii răpuse de vânt.