Azi am băut cafea cu soare, oglindit în privirea ta
În ochii tăi limpezi şi mari, el era cald, aşa ca sufletul tău.
Tot azi te-am visat, erai la mare i-ar dintr-odată marea a devenit mai frumoasă în prezenţa ta.
Eu o să aud şi mâine : „Tu Poţi!” şoptit sub clar de lună unde un chitarist boem tot repeta o vocală cu care ar fi vrut să înceapă refrenul.
Bucuria unei zile de marţi se termină într-o miercuri
că doar a fost vară!
Drum bun acasă!
Posted from WordPress for Android
astăzi ar trebui să
îţi spun de comete cochete
de mâine te spăl în cerneală
te aprind doar
în BICuri — brichete
tu rezistând deocheată în rondouri
te mişti pe başii de clapă mă
tragi şi pe mine pe ei
ah soarele-ţi place cum mie
îmi plac cârlionţii de miei
Fără griji,doar agonii şi prostii.Încerc,mă descătuşez doar verbal şi mângâi trupul unei frânghii ce nu a auzit incă de săpun.Presar vise,idei pe fiecare firicel de aţişoară amestecată cu cânepă uscată de razele soarelui vagabont.Cărări croiesc peste norii în care plutesc,diletanţi în arta furtului şi ei, încercau să mă lase fără idei.Cadavrul meu serveşte drept umplutură cu gust de cremă,garnitura perfectă pentru 3 hiene răposate.Mutilate şi controversate îmi sunt filozofiile rebele.Şoptesc urechii tale impresii din trecut,mort.Mort după tine,îmi simt ţesuturile dezhidratate,creierul tău gândeşte şi pentru mine.Fobia pierderii tale mă chinuie…pierdut.Pierdut în privirile tale inocente mă regăsesc străin de gândurile tale.Mituri,mituri şi balade învăţ să retrăiesc cu tine.Mă ierţi,mă uiţi,mă deteşti,dar nu vreau să te afectez.Pot,pot să te rănesc,dar nu vreau să fii cromozomul meu lipsă.Vibrez,vibrez vânt de vară în ţevi progresiv de atrofiate dar nu uit că eşti vocea viorii răpuse de vânt.
zaimeanul 