toarnă-ți cafea în cana obosită
chiar dacă e trecut de ora 12
deschide ochii, șterge-ți uldorii,
fugi spre aburii ce te ademenesc…
stai lângă geamul tău alb, inalienabil
înfruntă razele pe care le iubești
privește spre cer, hai că e mai ușor de la etajul 7.
Lasă-ți gândurile-n pace,
plângi cât mai poți pentru că
ochii ăia frumoși alt tratament mai bun nu au știut.
Viața nu-i cu minte, nici noi cuminți nu mai suntem
în paharul cu vinul demisec se scaldă
un zâmbet demidulce și două buline
pe eșarfa ta  vintage – roșie…

îmi spui: -„CeReale sunt visele tale”!