Etichetă: idei

prietenia poeziei

~ zaimeanul ~ Lasă un comentariu
în atelierul minții mele se aliniază planetele, dar Napoleon evită raționamentele banale,
doar conștiința îl mai ține în parametri temperamentali
când își slăbește influența stației de emisie-recepție cu surplusuri adâncite în poezie.
cu toate vibrațiile epileptice de emoții, poți să simți chiar și
stările consacrate de a stăpâni arta de a te face auzit chiar dacă
nu vorbești în public, atât de prematur te plimbă starea în cercuri albe – în căutarea medotelor cele mai eficiente, e poezie…
subconștientul meu întortocheat de bogăția cuvintelor tale nu mai este
atât de manevrabil, iar baza perseverenței se vede prin adevărata esență a prieteniei
ea stă în silabe.
Știi și tu că dacă bunul-gust ar avea clemență
m-ai putea vedea mai adecvat, doar istoria acestei povești poate conține
numeroase dovezi că elementul esențial te presează invariabil – timpul.
Arta are substraturi ascunse și
numai echivalentul monetar al transpunerii spirituale
s-ar numi: „poezie” – scriptic și totuși fără valoare.

idei străne

~ zaimeanul ~ 2 comentarii

pălării în podul palmei
smulse din rigori străine
spun calamnități spurcate
tac minciuni în colțul gurii

arme descărcate-n aer
sub amurguri infectate
cu injecții de iubire
ce zac pradă indulgenței

terorism pe cerul gurii
sugrumate de neștire
vor serbările cretine
să se spele-n stropi de rime!

 

 

 

 

photocredit:  https://www.facebook.com/Drops-169891119735718/

Alt stil de a vedea

~ zaimeanul ~ 1 comentariu

în ecosistemul meu, sunt cel mai sciafil

personajul ce contestă crampele mintale

aruncând năvodul în societatea mută,

privată de specii superioare implodate anterior,

mai degrabă xerofil,

înghit umbra şi o plantez în biotopul putred, răcoros,

diversitatea cu care-mi exprim curajul

diferă prin fluxul de energie cu care

reduc la tăcere aprozii palatului gurii.

Presar vise

~ zaimeanul ~ 1 comentariu

Fără griji,doar agonii şi prostii.Încerc,mă descătuşez doar verbal şi mângâi trupul unei frânghii ce nu a auzit incă de săpun.Presar vise,idei pe fiecare firicel de aţişoară amestecată cu cânepă uscată de razele soarelui vagabont.Cărări croiesc peste norii în care plutesc,diletanţi în arta furtului şi ei, încercau să mă lase fără idei.Cadavrul meu serveşte drept umplutură cu gust de cremă,garnitura perfectă pentru 3 hiene răposate.Mutilate şi controversate îmi sunt filozofiile rebele.Şoptesc urechii tale impresii din trecut,mort.Mort după tine,îmi simt ţesuturile dezhidratate,creierul tău gândeşte şi pentru mine.Fobia pierderii tale mă chinuie…pierdut.Pierdut în privirile tale inocente mă regăsesc străin de gândurile tale.Mituri,mituri şi balade învăţ să retrăiesc cu tine.Mă ierţi,mă uiţi,mă deteşti,dar nu vreau să te afectez.Pot,pot să te rănesc,dar nu vreau să fii cromozomul meu lipsă.Vibrez,vibrez vânt de vară în ţevi progresiv de atrofiate dar nu uit că eşti vocea viorii răpuse de vânt.