Și cerul limpede se lasă, în timp ce gura rău vorbește
despre necumpătații cei din urmă care fără voie lasă
după ei durerea valuri, mintea goală și voința scrum.
Se sparg pe maluri reci și vide bule consistente
în cupluri reci de Hidrogeni, tu vei veni ca o migrenă
să-mi dai din umeri când te întreb sau să te lași
de tot pe spate să vezi cum cerul limpede se lasă.
Asupra ta…
Hai să deschidem acum cerul în slideshow
să ciopârțim crochiuri din buștenii uitați de ecou
hai să transpunem în culori dragostea mamei când
în râuri de lacrimi o auzeam cum se roagă sughițând.
Hai să îți destăinui secretul dansului în zilele de după post
să ne petrecem după-amiezile în zbor spre adăpost
în cafenele turcești acolo unde străinii nu ne ascultă ocult
și așa negociem pe limba noastră, tot ce ne apasă demult.
toarnă-ți cafea în cana obosită
chiar dacă e trecut de ora 12
deschide ochii, șterge-ți uldorii,
fugi spre aburii ce te ademenesc…
stai lângă geamul tău alb, inalienabil
înfruntă razele pe care le iubești
privește spre cer, hai că e mai ușor de la etajul 7.
Lasă-ți gândurile-n pace,
plângi cât mai poți pentru că
ochii ăia frumoși alt tratament mai bun nu au știut.
Viața nu-i cu minte, nici noi cuminți nu mai suntem
în paharul cu vinul demisec se scaldă
un zâmbet demidulce și două buline
pe eșarfa ta vintage – roșie…
îmi spui: -„CeReale sunt visele tale”!
zaimeanul 