atrocități

câte atrocități aștepți pe culmea
ce nu ai reușit să o atingi sau poate
mai vrei să te descalți de suflet
de greul ce mereu îl porți?*

*(cu tine în geanta de voiaj –
bagajul cunoștințelor spurcate.)

cu gândul la un SCHERZO de vară
îngâni o piesă mută pe repeat
și inima te duce-n țara în care
Decebal, Mihai sau Ștefan a murit*

*(pentru poporul ce mereu te-a neglijat,
dar frate te tot strigă ne-ncetat!)

mai știi cum îți aleargă părul
de praf și vântul răvășit?
mai știi cum te așteaptă lupii
în valea seacă aproape de asfințit*

*(urlând cu gândul la o lună moartă
la o lume grea și tâmpă care a amorțit.)

azi mintea-ți zburdă pe cărări virgine
unde vlăstarii printre vise cresc
te duci să umpli fericită ulcioare – cu
speranțe, altele decât ale tale și…*

*(te simți legată de neputincioasa ce zace
în acest weekend în al tău pat.)

Cresc vise

Cresc vise în pepinieră,

Le ud cu speranţe

deşarte şi le hrănesc cu lăcomie.

amprentele tale rămase pe frunze

umbresc un soare

artificial ce nu mă încălzeşte

Flirtez cu clorofila

din irisul tău,inhalând

spumă de anti-cometă şi scrum

Mă scald doar în praf

de amor ludic 🙂