Clipe controversate, ordonate-n color, abdicări monumentale gândite logic după acțiuni de coagulare. Presa a pornit ancheta, circulația s-a intensificat datorită adrenalinei.

Faze inițiale în care ești nevoit să alegi : „Adevarat sau Fals”. Vorbe sincere, dar care dor. Lumea pornește prin minciună adăugându-i elasticitatea elocventă și indecentă după o autocritică și autoanaliză perversă. Se manifestă toți într-un început ilustru ce domină volumul apei sărate scurse din ochiul obosit de lentile convergente. Suflet acut, fete moarte în decor de pădure împușcate de un Cupidon păgân, dinamica udă a unor ustensile la mâna a doua, reprogramare și refolosire de vicii. El se încadra în categoria: oameni fără spini, subramura străini.

Posibil să fi avut o decepție în ceea ce insinua că era dragoste. Îi plăcea sucul cu gust de mere..și pere doar dacă nu avea în adaos, îndulcitori.
Se afla în întunecimea orei 20.00 ce cuprindea pădurea. Practic nu era în stare să distingă decât petele de umbră întinse de la copac la copac. Avea acea stare de ‘respiro’ după o primă zi de serviciu extenuantă.
Impresia că era urmarit, îl copleți dupa un rând de urlete pițigăiate ce plesni în timpul său demodat de o muzică solemnă ce alteori îl relaxa.
Nu mergea până nu simțea o fâșie rece pe gât ca și cum îi respira cineva la ceafă. De câteva minute îl deranjau iritațiile de care uitase dimineața după cursul de igienă pe care îl urma, aparatul de ras nu își făcea treaba cum era obișnuit să îl folosească.
Marți, 13, seara, 20.07, nu uita aceste cifre, un an prosper a lui 2007, obișnuia să intre în casă pornindu-și calculatorul care era mereu pe sleep, să vorbească cu o persoană.
Ariadna, pseudonim de altfel care era în stare sa îl asculte mereu, fiind online. Nu și în seara aceasta când nu avea chef și nici stare să își revadă camera mult prea luminoasă pentru angoasa de început de săptămână. Clar !
Trebuie să bea ceva, dar nu avea decât sticla de suc ce o scăpase de câteva ori din mână de când a intrat în desișul cu miros umed de cenușă și mort din crematoriu.

„thinking of you give’s me energy

baby don’t stop loving me”

Arunc  scrum în ghetuţe şi calc precum un guru pe simboluri vii.

Ambuteiaj din fire de cupru, uzate şi smulse din buze.

Tristeţea mea e destul  de fericită.

Din cele mai vechi ere,

lumea se perpetuează.

Din cele mai adânci speranţe trimise de  duhul ironic.

„Sunt atâtea fete în jur”,  însă

doar tu trimiţi priviri din viitor într-un mod fatal.

Pe orbitalul acestei iubiri

văd doar un atom fără scop.

Sunt malefic ca un terorist de minimă importanţă.

Putea fi el, cel dinaintea mea, *eb*,

un geniu pe raze moarte, vechi de milioane de ani lumină.

„Tre să treci prin iad ca să cunoşti paradisul”.

Motive frecvente ca să-i părăseşti, dar

văd că îţi este greu să spui.

Simți un gol, o deşărtăciune, nu poți prelua contactul cu lumea lui,

inferior lor, se abate de la drum, prea complicat, avea depresii la care participa activ cu idei pesimiste.

Îmi plăceau viziunile tale, de fapt, mă adaptam viselor tale fatale.

STOP.ETAPĂ.

Spiritul „EI”  s-a  înglobat în mine fără frică,
şi mi-a transformat acea consistenţă invariabilă a cărnii
într-un autobuz în care permit oricui să intre, dar
las doar pe cei care merită să îşi continue drumul
alături de şoferul din mine!

„M: Trist privesc in zare.
F: doar o stare temporala, adesea fug spre leagane spre a avea o alta perspectiva asupra lucrurilor din jur.
S: propriu-ti mormant din care provoci o disolutie organicului.
F: poate iti gasesti si tu un refugiu.
M: dupa esarfa ta neagra.
F: invaluit de un intuneric dens, protejat de puternicele lumini de neon ce-ti paralizeaza simturile.
M: simturile traiesc in conturul buzelor tale, inchise si descatusate-n sarut formidabil.
F: atunci esti viu, insa plictisit de aceiasi rutina.
M: rutina dispare, raman doar atingeri si gustul de buze catifeline, acel par cu fire arse pe fata mea.
F: capul tau la pieptul meu…meteahna inima bate necontenit…esti in siguranta.
M: respiratia ta imi este muzica topita pe portativ neinsemnat.
F: neobisnuite franturi de real…
M:pelicula veche a unui film neologic, doi actori pe o banca galbena..
F: banca perimata de timp, actori vetusti si ei in fata civilizatiei industriale.
M: un patruped incearca sa le alunge frica
F: plin de compasiune si energie..
M:mirosul pielii tale, calmeaza, inhiba, iar glasul antrenant al plamanilor tai calzi ma cheama-n adancuri.
F: am inchis ochii, retine mutilate sub albastre pete se pierd in valul de caldura…into your light.
M: sarut ochii timizi, feriti de lumina, ma trece un fior in pieptul meu rece, iar dintr-o data mi-e cald.
F: o resurectie neasteptata…aceasta clipa suspendata parca se deruleaza neintrerupt…
M: plang ochii, buze amar de dulci surprinse toate de o ploaie de soare.
F: sa piara gustul amar al vietii..
M:ascund ochii tai amortiti intr-o cripta..
F:lacrimi preschimbate in suras fermecat..
M:sa nu mai planga pe tenul tau fermecat de durere…El cu o mana coboara atent pe trunchiul tau.
F: Ea isi lipeste capul de pieptul lui…imbratisand puternic.
M: incearca sa ii umple golul din suflet
F:binecuvantare, caci timpul si-a pierdut clipele in favoarea noastra.
M:decorul dispare lasand urma imaculata a unei lumi destul de pagane…El musca din ea bucati ranite, din dragoste scuipa si lasa amintiri pe corpul ei dulce, acum suntem puri, ne iubim nebuneste.
F:imbatati de acelasi dor.
M:agitati ! El musca. Ea rupe bucati nestemate.
F:Nimic monoton sau fara de scapare, coplesiti de sentiment, ametiti de profunditate.
M: saruturi imprevizibile ce ne fura imaginatia.
F: de la materie la spirit….o retrezire la viata parca in alta lume.
M: prea profan pentru El sa inteleaga amurgul, dar se trezeste-n obscuritate cu o faptura…
S: Faptura-i o fata eliberandu-l de mizeria morala.
V: Cine ar fi stiut ca-l va coplesi pana la extaz, cate diferente la aceste specii fara viitor.
S: O liniste si-o pace adanca stapaneau acum mintea fapturii.
V: Dar tanarul ?bulversat de atatea mistere, va incerca sa alunge noiul de ganduri.
S: Nu te indoi de o putere insuflata de Sus, o dulceata sufleteasca.
V: Intre maretie si cadere e un singur pas, cat traiesc vor fi supusi la orice gen de incercare.
S: Cine suntem noi sa contestam fericirea ?
V: Realitate-i cruda, sufocata cu rautati.
S: Stop. Tel. Sfarsit.”