Fluture şchiop
Pe pământ doar un ciob
Oglinda sufletului orb
Photocredit: Trilulilu
consum lecitină
iar foaia mi’e plină
de pixul ce se’nclină
din gândul ce exprimă
ideea care rasismul declină
şi tot ce rămâne învelesc în stimă
Ascultă !
cum creierul doarme pe burtă
cum marea m’aşteaptă
în picioare să o trec toată
şi vezi din livezi
nisipul ce crezi
că’l scapi printre degete
ca alga cea verde cu gust de crevete
şi spune’mi ce’ţi place, ce nu
Apoi îţi voi spune ce nu asculţi tu.
Încep eu,Eu?
Codru galben vin să te alin
curtea mea de tine-mi e plină ca la Voroneț
copac de sticlă, salcâm
bătrân cu nume de păgân
Măgar mă simt când
mă ating de aluniță
Unde? Pe picior.
Pall Mall, tutun de dimineață
cu aromă de căpșuni sau cireșe, știu!
Gheorghe cu Maria îmi fură pălăria,
Eu?
Da, tu
buze pufoase
de la balcon
privesc cu ochi căprui cum ai plecat la țară
fără știrea mea, fără să-mi lași un afiș
mi-am pus o întrebare…
e fata visurilor mele operate sub bisturiu fără antidot.
Da, mai este vre-o muză pe aici,
Doare. Oare? Da.
Seară cu soare
nemaivăzută, cu o floare de crin,
noaptea, vecina de la parter mă ceartă
că arunc mucul de țigară
peste rufele ei de culoare
pare a fi cristal de mare.
Ceva așa, frumos.Exact.
La o apă minerală
cu malț și hamei, vorbeam despre ea,
zice Kalu că e tânăr și liniștit,
eu nu-l cred,
mi-e lene,
ochii lui verzi,cred,
îi văd doar marți,
în parc sau la terasă.
Altceva!
Cuvânt ascuns
în shaworma
care nu crede în
Kebap cu de toate
inclusiv fân și fasole,
nu iese din cuptor
așa cum ar sta în căruță
ud de la atâta apă
de ploaie.
Telephone de contact
Eu ce?
NU, Eu!
Sunt ca frunza căruntă
ce trăiește pe Zamca
Eu?
NU, Eu!
Scot mitraliera și ciuruiesc
acest caiet pătat de soare
NU,Eu!
Război și pace
pe motor.
surse de O2
De ce tot te uiți la mine
mă privești, îmi zâmbești, dar
te ascunzi sub hohote ?
mă faci să râd
peste trecerea de pietoni
zboară ideea aia,
știi tu, știi
te chinui să mă aduci
cu picioarele pe pământ…
da, tu cea de Vis-à-vis
ploaia nu mă așteaptă să traversez
și îmi udă fițuica
în care am citit
”Carpe Diem”
Eva
Emană căldură de mai
Din seva
Ce curge când stai
Pe faleză
Şi vântul bate
În freză
Pe faţă, pe spate
Veronica
e fata care
Îşi pensează firele cărunte
ascultă heavy metal
Şi se laudă pe facebook
cu noua ei relaţie
dă check in
pe culmile fericirii
cum să coşi
o pereche de pantaloni
scurţi
la modul lunatic
cu un ac de
undiţă
şi două degete
în semn de pace
peste lichid freatic.
De pe foaie trec pe web
şi strig către tine
aşa
fără să te întreb
ceva
ce-mi stă în fire
din pix se scurg
cuvinte obosite
pe foaie trântite
firesc
cu gust de holeră
oamenii cresc
în sera cu efect de seră
( inspired )
Respect pentru arhitectul ce şi-a pus amprenta
Aparent cu caracter insolent
Nu freacă menta,
Îmbrăcat în costum pentru plajă
De hârtie
Ascuns printre oameni
Într-o beată (drunk) Românie
Aş vreau să fiu Nicuşor
Să reuşesc să fac ceva mult mai uşor
din îndemnul ei nestingherite
Să ciocnesc două ouă din aprozar
Ruginite
Să le strecor într-un ierbar
Şi să le uit neplesnite.
Farîma de nisip spălată de furtuni, înecată în mare, arsă de soare şi răcită de răcoarea nopţii.
Bit of sand washed by storms, drowned in the sea, sunburnt and cooled by the cool night.
D.G.CĂLINESCU
Cartea se-ntoarce
pe pagina mată
copila zâmbește, o fi
deocheată
coperta cea groasă
lumina apasă
Cuvintele mele
nu mai încap nici ele
De greață
indigestia de idei murdărește locul
unde ar trebui să stea ”Prefață”
Capitolul greoi începe
spasme, durere, nimic nu concepe
tăiată de o linie sublimă
povestea se termină.
am scris tot în carnețel
am de gând să povestesc
tot
druidu’ e astăzi dealer
și-mi dă un careu de popi
toți miopi
pe foaia cu numărul șters
reușesc să văd
cum poate fi
doar dorul de un vechi laitmotiv
când mă amăgeam că citesc
ceva scris de A.Vakulovski
mă uitam spre pat
tu erai întinsă pe-o coastă
te dezveleam și te înveleam în cuvinte
da’ tu râdeai de fața
cu urme de gheară
în ADN se regăsea
o cană cu lapte spumos
o capră cu un corn rup și un petic de material
genetic
Doarme pe burtă
Şi înghite frunze de eucalipt
În gheare joacă o coajă de arbust
Prea leneş să fugă de satâr,
Iar dimineaţa începe la apus cu o minte criminală
ca al prietenului său pe nume Moloch horridus
Se sparge-n figuri de sumo-ist,
Deşi are timp să-şi antreneze lenea… şi
18 ore pe zi (minim) poate să-şi odihnească ochii atârnând ca o integrală de ordin minor
(Seamănă cu mine, nu semăn cu el)
Diavolul din mine scrie poveşti
Cu sânge rece de peşte prăjit
Pe garduri, pe case doar solzi de somon
Trântit prin făină, măcinat doar prin fum cu gust de ghimbir
Cu undiţa verde cu ochii căprui
Mă strigă din valuri cu bule de ulei
Aşa închins îmi promite
Trei dorinţe
Pentru el, ultima izbăvire
De-o lume pustie
vreau să bat cu ea
pe cineva la cap
să îi pese de mine
de colosul nebun
tu dormi
cu uşa deschisă
cineva-mi transmitea unde sonore
din scrâşnitul de dinţi ce părea
un limbaj Morse
zgomotul se scurgea
pe ciocănaş
iar creierul îmi era doar dublura unui terci auditiv
ars la incandescenţa fără ajutor al
filtrului Mylar*
” Filtrul ideal, numit filtru Mylar, este o peliculă aluminizată care oprește radiațiile periculoase ” wikipedia
Buni găsi cheia
dar
tot nu pot să intru.
mai râd şi-acum de ea
când tot mă întreba
ce vreau să fiu când mă fac mare
şi eu cu mima în splendoare
mă întrebam: „MILF HUNTER” oare?
Am fost numit: „Un crater de emoţii”
cu glas de rob şi ochi de panda
puratai cămăşi ce miroseau a masochism;
aruncai mocasinii din picioare şi
alergai cu sufletul scârbit.
Tot ascundeai 3 feluri de iluzii
sub draperii de catifea cu motive orientale
aveai stofă de Imperator Imperativ ( sau poate Posesiv de fire ? )
În buzunare-ţi mai stătea de veghe
pumnul de nisip din Vama Veche !
Soarele-ţi era drogul preferat,
dacă era mult, te transformai în retardat, iar
pe creştet îţi mai scrie Supradoză.
în ecosistemul meu, sunt cel mai sciafil
personajul ce contestă crampele mintale
aruncând năvodul în societatea mută,
privată de specii superioare implodate anterior,
mai degrabă xerofil,
înghit umbra şi o plantez în biotopul putred, răcoros,
diversitatea cu care-mi exprim curajul
diferă prin fluxul de energie cu care
reduc la tăcere aprozii palatului gurii.
Rescriu arhitectura unei minţi pandemice, aglomerate.
Îţi dau iubirea cu ramburs şi cu procentele crescute pe arhipelagul vânturilor de primăvară,
împotmolit în aura negativă a sentimentului pierdut.
De fiecare dată plâng pe cadavrele petalelor învechite de somn muribund.
Acoperit de coma viselor perfect aromatice. Arunc pălăria sombrero precum un antrenor al unui boxeor mângâiat cu un uppercut de stânga aruncând prosopul în ringul alb, romb.
Figuri de marinari ai unei epave naufragiate, spălate de cromatica perversă de la Ecuator.
Impresii din secolul apus.
#DoarOIdee
#Mourinho: „The pitch is smaller than others and not in a good condition but this is not an excuse.” #realmadrid – realmadriden (@realmadriden)
Pentru că tot am promis că scriu despre asta v-oi începe uşor.
În primul rând ar trebui să ai experienţă şi gusturi bune pentru asta.
Am prieteni care savurează berea în cantitate nu în calitate, în general berea rusească, sau ucrainească (mai rar).
Am încercat multe feluri, mărci aduse din ţări precum Ucraina, Russia, Polonia, Cehia, iar pentru un timp am rămas să beau bere moldovenească, făcută la Chişinău ca mai apoi să trec la berea care merită cu adevărat consumată. (În consum moderat şi la ocazii)
Preferata mea este „berea de culoare” (mai întunecată 🙂 ) pentru că simt că îţi dă forţă cu gustul ei puternic, îţi alintă papilele gustative aşa cum nu o face nici un alt fel de bere, bineînţeles o prefer rece căci altfel îşi pierde valoare (consumatorii ştiu cel mai bine).
Sigur, dacă trecem peste gust, berea este un motiv bun să te întâlneşti cu prietenii să depănăm amintiri, ori să urmarim un meci frumos de fotbal, o recreere perfectă zic eu, sau doar de plictiseală cum preferă alţii.
Să vă spun un motiv simpatic: decât să beau apă mai bine bere, căci am milă şi îmi protejez intestinele, nu de alta, dar de la H2O încep să îmi cam ruginească.
„Ne face mai curajoşi” , ne potoleşte setea, iar după mai multe doze ţine şi de foame.
Uite că acuma trebuie să mă laud cu mai puţin timp liber.
Slavă marelui worpress care m-a lăsat să îi descopăr posibilităţile şi recunosc, mă simt mândru precum un Columb… (rău că a murit în sărăcie).
Acuma, după ce am găsit butonul cu Blogroll am început să îi citesc pe cei care i-am menţionat, aşa pentru inspiraţie şi am rămas mai mult invidios pe unii care au cumpărat domenii şi au reuşit să treacă pe (.ro).
Mă trezesc târziu şi simt că îmi place să citesc o carte de la National Geografic Traveler despre Egipt.
Verific din când în când porţia de #buci de la Ellunes, merg la orele de mate (ca să nu îl îngrijorăm pe prof că picăm Bacul anul acesta) şi aşteptăm să înceapă şcoala pentru a mă abţine de la reţelele de socializare.
Recent mi-am bătut joc de INNA pe twitter, şi s-a supărat drăgălaşa, nu credeam că mă va băga în seama vreodată, dar vorba cântecului „life is life” şi Pământul e rotund …