Îmi plânse gândul

Fericit

Şi lăcrima cretinul.

Ascult doar ploaia ,ce se prelinge,

pe bărbie,

Prejudecăţi nemaivăzute înghiţea

Complexat de taine şi amor, e „empty” căci e gândul

Plânge şi-acum sărmanul gând

Plânge încet Bătrânul.

 

un om,un cărunt

un anacolut

un an să pribegesc

Aşa cum aş fi vrut

un scrum,un bagaj

un vis,un plic desfăcut

Aşa vreau să fiu,aşa aş fi vrut

un corb,un lemur fumând speranţe coclite de vară

un procent,un colet,

Impertinent

Aş fi vrut să fiu dar nu am avut

Talent

..dar simt nevoia să îi scriu odă lui Bacovia.

-Inspir fericirea în fracţiuni de secundă.

Cuvinte color ajut să se’ascundă.

-Bacovia trist îmi citeşte poezia.

Imperiu-i frânt îmi zideşte armonia.

-Bacovia mort îmi citeşte ziare

Maestru e dus dar îmi oferă scaune şi-mi aranjează plafare.

-Aştept la semafor să se facă lumină,

Mă’ncarc cu iubirea din amărâta de baterie alcalină.

-Bacovia duh ma are-n vizoare.

Bacovia din mine,creşte în amploare.

-Totuşi e vis,reverie amorţită

Sfidez versul alb şi el mă evită.

-Sunt bombă cu ceas,cognac cu gust de alună.

Îl invoc pe Poet lasă el sa ne spună.

-Îi dedic cuvintele mele-ncurcate

Doar el e în stare să sculpteze-n păcate.

-Tot uit ce vreau să îi spun

Sau poate încerc să-l sugrum?

-Îl uit în cuprins,îl trimit la odihnă

Dar versul meu mut nu îl lasă în tihnă……..

Stropi de soare.Arşi peste zare. Valuri din mări,Îmi cânţi la chitări. Eşti killer de vise,Flambate şi stinse.Mă omori din priviri,Îti dedic amintiri.Murdară de maree,Colorată în Calea Lactee.Te implor să’mi cruţi viaţa,Să nu’mi moară şi ea ca speranţa. Te iubesc doar în vis Când expiri paradis. Iubeşte-mă în vid Căci nu vreau să te ucid. Inspirată din dramă Cu măşti de aramă. Inovată în lacrimi mature Mă ignori şi în poezii postume. Te doresc până la porţile raiului, Când să’ţi spun îmi pierd valorile graiului. Mor şi suspin în nuanţe celebre Mor şi mă închin minţii tale tenebre. Suspin durerile tale Adresa iubirilor virale. Molipsit de creativitatea ta virtuală, Mă proclam amator în raza’ţi spirală. Te văd în tablouri pictate cu un sânge Ce inima’mi părăseşte,apoi mi’o frânge. Vădesc,ispăşesc amurg prea morţiu. Ştiu să te cer demult nu e prea târziu. Sărut vocea ta,de femeie plăpândă Iubirea’mi nebună nu o primi ca osândă. Te redau doar proză şi vers,Te vreau mai aproape dar nu sunt pervers.Sărut ochii tăi,desluşindule culoarea. De’ai şti cât iubesc,nu vei afla amploarea.Te descriu zeitate,Ucisă de moarte.Te aştept la un capăt sinistru de visVreau să fii fericită,îţi creez compromis.Fac surf pe firele tale de păr argintiu Vreau să îţi demostrez dar nu mai ştiu.Decât să cobor lacrimă pe al meu sicriu,Spălat doar de smoală,vopsit purpuriu. Muşc cu mult gust din vorbele tale puţine,Doar respiraţia ta pe picioare mă ţine.Simtconturul buzelortalesubţirişiplăcute,Să te cuceresc nici Dzeu nu poate sa m’ajute.:*

• Încoronată cu litere în lauri de sticlă

Trecea buburuza, visătoare prea mică.

A desenat cu aripa pe nori

Două inimi şi aceiaşi fiori.

• Din tot ce-a fost am înţeles un vis

Din tot ce-a trecut mai ma un sentiment

A mai rămas acelaşi soare,de nedescris

Un astru prolific în vid,atent şi dement.

• M-am ascuns după astre rănite

M-am ascuns în neante cumplite

M-am ascuns de persoana iubită

M-am ascuns de aripa ei obosită.

• Ascult în armuri cum cântă vântul

Dansezi menuet şi stă pe loc Pământul.

O mică buburuză pierdută în zare

Mă ajută să simt că iubirea dispare.

Eşti leucemia din păpuşa mea voodoo.

Anemie strecurată prin fluxul nanopipetei

Circul cirozei la capătul unei enzime nucleare

Sufăr de tine în lipsa măştii foliculare.

Plămâni antrenaţi cu fum de ţigară

Imagini color ce faci să dispară

Tensiuni căptuşite-n emoţii conservate

Cobor,mă ridic în citoplasme flambate.

RECUNOSC …EŞTI VIRUSUL MEU…sunt

Pieton rătăcit prin hectare de roză,

Mă inspir de la tine şi scriu iarăşi proză.

Să lăsăm versuri să curgă,precipitând pe mult prea verzi coline tactile,

Ca să uităm pe vecie amurgul în care cu tine boceam cuvinte umile.

…

Sunt arhitect

Lucrez la proiect

Te port în buzunar

Sub crengi de arţar…

• Pe urmele tale păşesc

Fricos în oglindă mă regăsesc

Mă sufoc la auzul tăcerii tale

Îmi revin doar în raza privirilor mortale.

• Surâd către soare

În speranţa că vede;

Durerea ce o simt plăcută în picioare

Din cauza unui mugure ruginit şi verde.

• E mugurul iubirii imposibile

Iubirea cu motive plauzibile

Simboluri grave zboară în jur

Golul zărilor desenat pe un mur…

• Arunc ancora timidă şi veche

Cu care formam mai demult o pereche

Mănânc vise virgine,plăcute

În amor de gheaţă şi ceară învelite.

• Ascuns în tăcerea totală

Îmi recit singur sentinţa mortaşă

Mă autodistrug provocând un nor de cenuşă

Mă evapor în înger ca să îţi bat la uşă.

• Doar îngerul din tine mă poate trezi

Doar demonul din mine se poate mândri.

Doar aripile tale le văd în lumină

Doar raze pierdute îmi zburdă pe retină.

• O punte mă duce spre un antreu

E calea cea sigură spre Dumnezeu.

Visez continentul în galben şi negru

Pictez armonia în decor funebru.

• Mă scald în destinul destinului tău.

Spectacol de sunet şi focuri–-sunt ZMEU,

Ce zboară pe litoralul buzelor tale

Sunt zmeu ce vibrează pierdut în petale.

• Scântei pierdute în umbră

Scântei ce-şi revin în noaptea cea sumbră

Plutesc licurici în bezna senină totală

Plutesc sentimente în componenta vitală…

• Mă simt zburător dar nu pot zbura.

Mă simt explorator dar nu pot căuta.

Vreau să escaladez şi din nou,nu pot urca.

Mă simt marinar şi îmi amintesc că nu pot înota.

• Mă las pradă tentaţiilor tale,

Uitând de feţele urâte şi ovale.

Aştept să îmi cânţi marş funebru,

Sunt mizerabil,nici gând de celebru.

• Tu să vii sirena din viaţa mea

Să îmi spui pentru ultima oară

Tu să-mi spui de parcă aievea

Să-mi spui că eşti ultima fecioară.

• Culeg surâsul tău curat şi blând de fetiţă

Cu mii de buline imprimate pe rochiţă.

Te văd peste ani,o mândră femeie

Şi caut acuma a inimii tale cheie.

• Jocuri de umbră te scaldă-n universul absorbit

Jocuri de umbră se nasc în asfinţit.

Frigul creeeează un cub de gheaţă

Ce îmi interzice să îţi scriu prefaţă-

• Te strig în amurg şi îmi răspunde ecoul

Ce te face să crezi că ţi-ai găsit eroul?

O sticlă ce zboară prin văzduhul surdo-mut

Îmi tăia răsuflarea, e tot ce-a putut…

• Oraşul în umbră doarme pustiu

Tu ieşi din blocul ce îl pictez argintiu.

Îmi spui un adio ce nu vreau să-l aud

Mă pierd în umbra incipitului crud

Am colindat coline albastre

Am rătăcit între norii avari

Lumea e plină de monştri barbari

Dar tu tot mai eşti copiliţă

Tu tot mai ai lacrimi pe bărbiţă

Am colindat coline albastre

Am disperat după tine,copilă

Am alergat după idei ce nu mai există

Tot glasul tău peste ani mai persistă

De tine iar mi se face milă,

Am disperat după tine,copilă

-Predestinaţi să iubim răsăritul în metrou

Ne luăm rămas bun dar rămân drept cadou

Tremur dezbrăcat în ale vieţii vestiare

-Prietenii tăi fără ideal şi magie

Pe plajă au uitat o fotografie

Nu cred în puterea unui amor colosal

Doar în orgoliu şi ura conservate verbal.

-Secunda trecută îmi e somnifer

Respiraţia ta e flămândă de  ger

Am 18 ani şi nu pot uita

Fotografia,cenuşa şi palma ta.

-Un val fără spumă

Un arbore obosit

Un hohot din gluma

Unui mim iscusit.

-Sunt treaz dar visez

Din plâns nu-ncetez

Compun şi-mi citesc poezia

Nu uit acea zi ,păstrez fotografia.

Culmile-mi stau rănite şi fereastra închisă

Orizonturi nu am, doar o singură schismă

Vederile-nfrunzite-mi acoperă casa

Vreau alte văpăi şi îmi întind plasa.

Spre culmi bântuite urc neîncetat

De dragoste practic demult am uitat.

Vorbesc cu firele tale de păr

Şi nu mai ştiu cum pot pe veci să dispar…

Priveşte spre cer

Cu ochii de înger,

Priveşte spre nori

De vrei să nu mori.

Priveşte-n adâncuri

Cum stă praful pâlcuri,

Priveşte-n culori

Să vezi sărbători.

Priveşte-mă-n vid

Eu îţi voi fi ghid,

Priveşte spre stele

Spre visele mele.

Priveşte în cosmosul mort

În pânze de tort,

Priveşte amurgul frumos

Să nu pierzi vântul răcoros.

###Ochii ei pătrunzători

Oglindesc mii de fiori

Părul ei frumos ca visul

Îmi trezeşte iar surâsul.

###Colorat cu mii de frunze

Un obraz pictat în pânze

Zâmbetu-i mă umileşte

Răsuflarea ei mă cucereşte.

###Ani vor trece chiar o mie

Inima-mi va sta pustie

Buzele-n sclipirea nopţii

Aştepta-vor sărutul dinaintea morţii…

O picătură parfumată de toamnă,

Ce a trecut prisma de aramă,

Ne udă piticii de pe creierul obosit,

Şi ne omoară neuronii într-un mod obişnuit.

O vară lipsită de esenţă,

Ne exclude din componenţă.

Sufocaţi de prea multă rutină,

Orbiţi de întuneric,nu de lumină

 

Afară a plouat aproape toată ziua şi asta mi-a lăsat pete în minte…..

#######################################

!Simt ploaia în sânge

Simt ploaia cum plânge

Simt ploaia în decoruri satanice

Simt ploaia în universuri plastice.

!Simt ploaia în jurul erei

De parcă sunt în sânul Hidrosferei.

Simt ploaia în loc de puls

E ploaia ce din inima ta m-a smuls.

!Simt ploaia, în termen de bacovianism.

Simt ploaia cum umple un organism.

Simt ploaia ce străpunge tăcerea

E doar ploaia ce-mi alină durerea….

P.S.(o să recunoşti ce durere am avut in vedere)

Nu vreau să vă spun tuturor

Când prind de prin aer un dor

Nu ştiu să-mi explic elementul

Nu vreau să-mi împart sentimentul.

Mă ştiţi cum mă vreţi

Mă înţelegeţi cum puteţi

Mă descriu într-un singur cuvânt:

Mă găseşti în ” veşmânt de mormânt”

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

!Veşmânt de mormânt,

Tăcere în cuvânt.

Spume de mare,

Rătăcite-n culoare.

!Dureri de fecioare,

Gladiatori în picioare.

Atac fără glas,

Război în impas.

!Surpări de imperii,

În umbra moartă a serii.

Musulmani şi creştini,

Adunături de cretini.

!Coroana uitată,

În apa uscată(sărată).

Dă semne de moarte,

Dispărând de pe MARTE.

!Zăpada neagră spălată,

De pânza de mine uitată.

Cadavrele se descompun,

Când eu nici nu presupun.

!Veşmânt de mormânt,

Plecat spre PĂMÂNT.

Vedem poeţi prin sateliţi,

Războaie ce ne-au lăsat uimiti…

Tristeţi cărămizii

În nopţile târzii

Nu mai avem insomnii

De când eram mici copii.

Sentiment colorat

Într-un loc privat

Pe muntele escaladat

Ce pe noi ne-a binecuvântat.

Doar bunuri şi avuţii

Scăldate în ale lumii supremaţii

Pe culuare soldaţi

În destine îngropaţi.

Vreme de toamnă târzie

Un spleen şi o fantezie

Un soare ce mult mă răpune

În rutină,în mulţimea formată din glume.

Înecată în ploaia de stele

Păşeşti pe urmele mele

Goleşti întreg universul sălbatic

Cu sufletul tău pierdut în romantic.

pot să destăinui–iubiri colorate

pot să-mi arăt–doar lacrimi uscate.

pot sa îţi spun–cât eşti de cuminte

pot să destăinui–într-o samă de cuvinte.

pot să te  ţin–departe de apă

pot să te consider–o mare epavă.

pot să mă mir–când văd cum rezişti

pot să te uit-când ştiu că exişti.

pot să ciupesc–fărâma din suflet

pot să redau–durerea prin urlet.

pot să cunosc–o altă fată

pot să te pierd–cu inima împăcată…

pot să te sun–în noaptea pustie

pot să te fur–să te am în cutie.

pot să-ţi citesc-expresia feţei

pot să redau–zbuciumul tristeţii.

pot să adorm–când ştiu că eşti trează

pot să visez–când mă ai prins în mreajă.

pot să mă scol–de pe stânca albită

pot să-mi revin–dintr-o moarte subită.

Ochii ei pătrunzători

Oglindesc mii de fiori

Părul ei frumos ca visul

Uneori ascunde surâsul…

Colorat cu mii de frunze

Un obraz pictat în pânze.

Zâmbetul mă umilește

Răsuflarea ta mă cucerește.

Ani vor trece chiar o mie

Inima-mi va sta pustie

Buzele-n sclipirea nopții

Aștepta-vor sărutul dinaintea morții…

P.S. : POATE LA  99 DE ANI

E prima notă din primul rând

Uit mii de strofe ce-mi trec prin gând

Fac portativul, şi vreau să îl umplu

Cu mii de semne ce sună sumbru.

În el văd lumina ce curge din Soare

Văd pete şi fluturi plini de culoare

Palate de vis, adîncite-n izvoare

Doar dragostea ta nu o am în vizoare.

Am gânduri false sau chiar răzvrătite

Un soi de Fluturi exotici ce-mi trec prin minte…

Cauta-ma in vis

Rapus de abis

Vazut uneori

In luntre cu flori.

Cauta-ma in ape

In lacrimi sub pleoape

Ma vezi pe Pamant

Cu un nou avant.

Sunt floare de tei

Sunt omul ce-l vrei

Tu cauta-ma-n vise

Cu nume prescrise.

Cauta-ma in suflet

Dar nu ma vei gasi

Sunt al lupului urlet

Ce din piept rasari.

Cauta-ma in soare

Intins pe trotuare

Sunt omul tacere

Ce nu vrea avere.

Cauta-ma in tine

Sunt clipa de maine

Sunt biet mamifer

Cu ochii spre cer.

Precum lumina lunii,ce moare în adâncuri

Aşa şi nefiinţa-mi străbate iar pământuri

O viaţă-n întuneric,O noapte a neştiinţei

Se închide încă o  rană  în inima credinţei.

Mister cutremurător

Pe valuri călător

O clipă e de-ajuns

Să-mi întorc trupul spre apus.

Reîncep-eterna viaţă,ce mă omoară iar şi iar

Cuminte cad din norii,ce m-au găsit hoinar

Iubesc la mine patima,şi viaţa ei pustie

Trăiesc o amintire,din ani trecuţi o mie.

Sudez două culori,pe pânza albă-pură

E galbenul ce-l lasă,al soarelui arsură

Strecor un negru palid,pe umărul bronzat

Culeg iar picătura,în care ai transpirat.

Sucesc emoţii,adrenalină,vise

Vânate din afrodisiatice paradise

Alerg după priviri,cuvinte

Pierdutesunt, a umbrelor iubite.

Domin Planeta,sunt biet Icar

Vreau să cobor,dar mă prăbuşesc pe trotuar

Ea rătăceşte fără sens,în vechiul univers

Eu sunt iubitul ei,un mic cuvânt pervers.

Să recunosc,nu-i sunt egal,nu am scăpare

E ea,IUBIREA!!!nu pot,vreau linie de separare

Eu plec departe-n infinit,să-mi caut alţi amici

Să recoltez clipe de nepăsare,iar ea rămînă tot aici.

FIN!

Păreri şi şoapte inundate

Iubiri necomparate demult expirate

Subtile voci,plăpânde mâini

Doar dune de nisip şi exploratori străini

Rătăcit,un surfer,prin dunele 3D

Îmi spune poveşti ameţite

Iar O foarfecă  taie

Picături picante de ploaie

Monitoare plângând,

Tractoare arînd

Animale mâncând,

Cofeină excitând…

…vise pufoase de vară

Rădăcini pe colină

Întîmplări şi zile de pomină

Dureri şi aspirină

În ore de rutină…

Dintr-o lume înecată în politică trecem brusc launa lipsită nu doar de viaţă  dar înghiţită de o creaţie lipsită de inspiraţie.

Trecem prin canalul rezervat fiecăruia în care ne urmăm drumul sorţii.

Tăcerea copacilor cuminţi trezeşte cascada de neuroni obosiţi de atâta gol…

Miturile vechi astupate de dunele demult reci de indiferenţă şi rolurile tragicomice nejucate pe scena vieţii,transmit noilor generaţii,anii de glorie a unei civilizaţii uitate sub aceleaşi dune de nisip.

Norii ne sperie pe noi oamenii atunci când cuprind cele 12 semne zodiacale în puful lor gri.

Cele mai actuale minciuni din „presa liberă” se strecoară în inima societăţii burgheze şi crează un tsunami al invidiei si bârfei ce se va potoli „probabil” odată cu somnul de veci.

Dar EU,EU am strâns timp de 80 de zile emoţii timide ascunse sub un breton cuminte…în timpul orelor de rutină aberantă…

Să zbor călător

Atingând un nor

Să merg pieton

Să cânt semiton

Trimit in univers

Lacrimi fără sens

Cobor iar la sol

Cu gândul domol.

Personaj principal

Purtat veșnic de val

Și o lume incolor

In care aș vrea să mor.

Văd luminile-n zare

Sau doar umbre zburătoare

Cresc pe aripi de dor

Și ma simt călător.

Simt iar vântul glumeț

Pe un nor calareț

De pe frunze curgând

Fața lumii spălând

Duc lumina spre abis

Întunericul În paradis

Injectându-mi o doza

Mă inspir doar din proză…

Escaladez infinitul

Ca să-mi aflu iar mitul

Suprapun și culoarea

Să îi simt iar splendoarea.

Cu reflexul pierdut

Și cuvântul cel mut

Depășesc viteza

Ca să nu-mi port proteza.

Avalanșă de foc

A iubirii noroc

Te găsesc zburătoare spre zările albastre

Printre astre  –  călătoare sihastre…

Protejez floarea

Transpunându-i culoarea

Apăsăm peste pulsul

Ce sugrumă apusul…

Să străpung individul

Cu săgeata din vidul

Ce matur îl găsește

Și pe veci îl părăsește

Să mă mut pe un plai

Lipsit de un grai

Să-mi trăiesc monotonul

Călător spre protonul….

El dă viața din nimicuri

Și se ascunde in plicuri

Își ajustează-n petrol

Tratament cu nămol

Îmi ordon să iubesc

Când nu pot să trăiesc

Nu sunt mic dramaturg

Ce se pierde-n amurg

Sunt un biet călător

Spre apus zburător

Sunt copilul ce plange

La polul unde demult nu mai ninge….                                               TO BE CONTINUED….

Poezia nu este a mea …insa am simtit nevoia sa o postez…ma inspira foarte mult 😀

Banale versuri azi îtind pe foile de timp albite,
Stupide visuri împletesc în gîndurile obosite,
Culori alb-negru viața-mi prinde la vîrsta marilor iubiri…
Și sufletul tăcut îmi plînge,  cînd îți zîmbesc cu dulci priviri.

NETERMINAT/incomplet

Ma trezesc din cenusa

Sa iti bat iar la usa

Sa iti cant serenade

A iubirii balade