Stejarii mei plâng

cu lacrimi de frunze, iar eu

ca un prunc fotografiez meduze.

Albastrul lui cade

pe faţa de masă în joc metamer,

el plânge, se lasă

în bucată strivită

din norii ce-l strigă: -Cerule!!!

Analfabet în stări cu care

te premiam, sub zorii blânzi

când crengile ardeau în zare,

tu mă priveai cu ochii uzi…

O, fire de poet ascunsă

în trup şi suflet de moluscă

beau şi simt

precipitat acustic.

adorm pe valul lui de Hertzi, mai ud

mai cald, mai verde.

cresc pe umeri doi diezi (2#)

în pauza de-un semiton, cerşesc o notă la balcon,

să-mi cumpăr prânzul, s-ascult Ombladon.

vreau să mănânc din serenade,

culoarea care-mi aduce apusul.

după cum citeşti,

voi fi pus pe  fapte rele.

voi desena ferestre parte-à-parte

ca să arate bietul portativ

a bloc din cartierul Mozart!

Azi nu simt decât  sonorul acestui

fir trist.

Nu vreau să îţi alint plăcerile carnale, deşi

Aş prefera să o fac nestingherit

Să perforez adânc o peliţă din suflet

Şi să apăs armat pe tenul tău deschis!

Lacrimi de sub pleoape grele, se târăsc cu greu pe balustrada vieţii

fără a te cunoaşte.

E o altă nouă schimbare,

armonică, platonică, neconfirmată.

Se va fofilá ploaia pe acolo pe unde tu nu mă mai aştepţi, de când nu mai regreţi,

iar mai departe e mai greu.

Îmi voi lega pletele melancoliei cu o fundiţă neagră.

Vântul din noapte îţi va usca ultimul zâmbet şi eu îţi voi spune că : „E BINE!”

din vene

Ţâşneşte sânge mort,

Iar coliba unchiului TOM

e inundată.

Sugrum atent şi feroce pasărea colibri,

Adun de nicăieri

cutii,

penare,

chibrite!

Atâtea mici idei,neconcepute

Aici aproape doar ploaia dispusă să m-asculte.

Aici, acum, doar praf şi fum

Plecat, în faţă – doar fracţiuni de drum…

Departe de EA, O muscă cu aripile ude

Mă gâdilă pe degetul mare de la piciorul stâng.

Alb acrilic

„Perete viu, imbalsamat cu vicii.
Cruda mai e si viata asta, dar ma consolez cu privirea.
Il vad pe fiul cel mic al ei ratacind in casa goala a tatalui sau
Atatea vorbe ce ma acuza cu nonsalanta
Sclipeste doar zambetul meu controversat in contraatac …”

Gheara morţii purtată

Aiurea-n tramvai.

Îl minţi frumos sub scene de gelozie

Aiurea-n tramvai.

Gândurile îţi zboară desprins

Aiurea-n tramvai.

Culori împarţi, monocrom

Aiurea-n tramvai.

Albuş întărit pe un scaun

Aiurea-n tramvai.

Să te ascunzi după voalul ei poate fi doar

Aiurea-n tramvai.

Să nu ştie nimeni cum evadezi din înjosiri, e cam

Aiurea-n tramvai.

Să creşti sub bolovanii incompetenţei lor e –

Aiurea-n tramvai.

Visele tale goale se umplu un pic mai

Aiurea-n tramvai.

Copii tăi să fie si copii lui, devine

Aiurea-n tramvai.

Materialişti certânduse

Aiurea-n tramvai.

Cuminte îmi văd de traseul meu si stau înghesuit

… Aiurea-n …

şi ninge în casa pustie

doar eu sub un pat m-am ascuns,

regret şi principiu

orgoliu rănit de egoul sensibil (masculin)

dinţi sparţi/striviţi de trecători.

În minte – obsesii, amurguri,

da!!! , hohote de amurg strident, violent,

alarmant,

un smintit într-o barcă, schelete pe-o bancă,

în parc.

Ninge, e noapte, Noapte-n oraş.

E toamnă trec zile, dar

ninge cu gust de viitor februarie.

Mătreaţă, fum, ţigări,

grădina împăturită, vioaie trimite

acorduri de minţi tocite-n odaie.

Şi se scaldă un soare-n ninsoare.

Copila prăfuită de vicii,

cu grai de fecioară rebelă,

ascultă înalte gânduri monotone.

Ce trist, am să mor

şi mă va răpune zăpada

azi, mâine, poimâine poate

voi asculta zgomotul tăcerii din noapte.

Văd  Lumină răsfrântă-n zăpadă.

El va încerca s-o ia de mână,

Să mearg’adânc peste eroi,

Să-nchidă gura lumii cea păgână

Și mii de voci sub îngeri doi.

El vrea să rupă noi blesteme,

Ea stă în banca ei și geme.

Vrea să-ți revadă ochii gemeni,

Și gânduri împletite-n termeni.

Îmi trăiesc viaţa din iluzii şi stări.

Din cărţi poştale şi scrisori.

Din schiţe şchioape

Si noroi pe sub pleoape 🙂

m-au abolit computerile reci.

Copil naiv cu microorganisme in plete, cu vis nemuritor ce in 2 minute-mi trece, ai 18 primaveri si tot nu-ti e deajuns sa speri. Cauta-l pe el, alinta-l in cuvinte, el chiar te iubeste doar asta tine minte.

dureri adânci înfipte în speranţe.

revelion în buzunare.

mercantinism prost crescut, la poale de munţi de diamant.

murdare replici, vechi strigoi.

albastru de vinil în formule iniţiale.

sălcii plăcute, aplecate.

seringi imaginare iar proza singurul meu drog.

cuvinte incolor, amare, dulci sau chiar mirositoare.

clădiri, pragmatice abordări de soartă,

iniţial văzând o lume moartă.

politică nu mai încape-n versul meu mut şi nici ţigări ameţitoare, doar timp irosit degeaba cu ochii aruncaţi în monitoare.

vino să-mi descrii planeta

în care s-a născut visul tău congelat.

să-mi lingi tâmplele albastre strângând transpiraţia unui luptător de sumo.

mă bat cu emoţia unui breton roz şi câştig ştiind că doar cuvântul ochilor tăi poate fi trofeul.

medalia ecologică o am descompusă în ierbarul biodegradabil acolo unde mai port 5 fire de romaniţă deshidratată, ca o amintire de atunci când am sărit un gard şi în cădere le-am strivit. am rămas într-o dilemă amplasată la 43 grade latitudine nordică.

Fantezii bolnave nu mă lasă să zbor!

„Inimi în nămol,  suflete-n pârjol, oameni din subsol”

Voi desena o ploaie,

uscată ploaie, uscată

Un ruj funebru „M.M.” topindu-se

pe buze.

Am doar două culori să desenez o lume, doar a noastră.

Şi ochii tăi să mă scald adânc în ei

„Пусть ты упряма и испорчена. Пусть ты дуришь людей своим обаянием. Пусть ты смотришь свысока на любого, кто слабее тебя, но… но ты мне нужна!  Не бросай меня!”

 

imaginează-ţi doi sâni

care cad se ridică oscilează intens

se agită în umbra unei salcii răpuse ,dar

e doar o „chestiune” de imaginaţie

şi dacă  poţi să vezi

nişte kilograme în plus

pe şoldurile unor picioare ca funia…

îmbolnăvindu-mă

mă voi tot vindeca de tine.

Un nas un pic lungueţ

dar prea sexy şi ochii tăi verzi

e o ” chestiune” de imaginaţie.

Imaginează-ţi

cum dinţii tăi

muşcă adânc gâtul meu

şi tot din aceşti dinţişori

va curge suc lipicios de

mandarine…e doar o „chestiune” de imaginaţie,

mă gândesc să te sărut

pe abdomen

sau poate că nu mai gândesc,

fredonez cu poftă LIFEHOUSE-STORM

căci ştiu că ne uneşte ceva

doar când suntem „In Flames”

şi mă rezum doar la atât pentru că

e doar o „chestiune” de Imaginaţie

Muşc din petale triste

şi citesc gândurile tale

perverse.

La TV doar politică.

Şi aleg să văd un documentar

Despre Gagarin.

Înfăşurat în benzi de

casetă VHS

încerc să ameţesc

procesul de mumifiere al curiozităţii mele.

Mă pierd în puful de oţel

al canapelei,

Aştept să înceapă filmul…:D

Podeaua beată,

Lumea tristă

şi ce să mai caut aici?

printre unde radio ţip

să mă poţi auzi.

Stai la bloc,mănânci la un bistro

pe strada situată vis-a-vis de primărie,

culegi fraze desluşite din cartea lui IRA LEVIN.

Fac tot ce pot încă mai ţip după tine în

surzimea sonoră.

Este vorba doar de timp

de praguri nervoase

şi de prietenul meu cel mai bun.

scot fum pe nas de la atâţia nervi

visez coloane oficiale de furnici oarbe,

primesc flori de la chitarista mea preferată

şi cânt într-o limbă pe care am detestato

mereu,

dar îmi place

cânt grav la vioară

fără corzi şi becaruri.

Plutesc între două

anotimpuri eminesciene

Disgraţios fentez rima

şi sper să revăd

aceleaşi culori

Nuanţe de Bleu şi Negru

Doar ploaia acidă

mâzgâlită din nori poate să-mi spele

creierii de Impostor.

Vremuri bune

în care îmi spuneai

„Mon Amour”

îţi plăcea

să-mi apeşi pe butonul

„Unleash Nervi”

Dar acum totul a devenit

GRI

PLOI

şi picături ce îmi cântă

ultimele 2 tacte

Pe umbrela ruginită

ACUM E ACUM

eu nu m-am schimbat,

sunt

acelaşi visător

encore ton amour…

flori de cireş

albină mută.

Am voci cumplite printre voci

şi voci ce nu m-ascultă.

Blindez un neuron…şi punctum…

cu pumnul

scot aripa rănitei voci

Ascult, teluri vis de vară.

Mă plimb cu urşi polari şi foci.

Căci sunt sigur că au si ele voci!

EA: miroase a ploaie şi caramel

se uită la film în papuceii ei preferaţi

Şi citează fraze amuzante despre dragoste

EA a uitat să plângă,dar-

Iubeşte lacrimile cerului uscat.

Îi place de mine doar atunci când am privirea nevinovată

şi e nebună după ochii căprui şi poveştile bune.

Aşteptai o minune?

Am venit şi sunt aici

Sunt în faţa unei dileme

Împreună cu cei 7 pitici.

EL: Timpul meu e călăul speranţelor

Valurile visătoare mă scufundă-n

Mângâieri plăcute şi uşoare

Mi.e frig, mi-e teamă şi mi-i dor

Cuprins sunt şi eu de acelaşi fior

Port aspiraţii timide şi pălării

Strivesc orice tip de temeri în nopţile târzii…

 

Trădat

Vreau să-ţi spun dar e complicat

Prieten

Mi-a fost dar m-a uitat

Reverberat

Mă simţeam în preajma poveştilor cu Icar

Şi acum

Ansamblat restructurat şi foarte afirmat

din gânduri perverse m-am colectat.

Păcate

Sihăstrie pe Broadway

Tatuate şi imprimate

Amintiri cu … ANDREY