Încep eu,
Eu?
Codru galben vin să te alin
curtea mea de tine-mi e plină ca la Voroneț
copac de sticlă, salcâm
bătrân cu nume de păgân
Măgar mă simt când
mă ating de aluniță
Unde? Pe picior.
Pall Mall, tutun de dimineață
cu aromă de căpșuni sau cireșe, știu!
Gheorghe cu Maria îmi fură pălăria, 
Eu?
Da, tu
buze pufoase
de la balcon 
privesc cu ochi căprui cum ai plecat la țară
fără știrea mea, fără să-mi lași un afiș
mi-am pus o întrebare…
e fata visurilor mele operate sub bisturiu fără antidot.
Da, mai este vre-o muză pe aici,
Doare. Oare? Da. 
Seară cu soare
nemaivăzută, cu o floare de crin,
noaptea, vecina de la parter mă ceartă 
că arunc mucul de țigară
peste rufele ei de culoare
pare a fi cristal de mare.
Ceva așa, frumos.Exact.
La o apă minerală
cu malț și hamei, vorbeam despre ea,
zice Kalu că e tânăr și liniștit,
eu nu-l cred,
mi-e lene,
ochii lui verzi,cred,
îi văd doar marți,
în parc sau la terasă.
Altceva!

Cuvânt ascuns
în shaworma
care nu crede în
Kebap cu de toate
inclusiv fân și fasole,
nu iese din cuptor
așa cum ar sta în căruță
ud de la atâta apă
de ploaie.
Telephone de contact
Eu ce?
NU, Eu!
Sunt ca frunza căruntă
ce trăiește pe Zamca
Eu?
NU, Eu!
Scot mitraliera și ciuruiesc
acest caiet pătat de soare
NU,Eu!
Război și pace
pe motor.

surse de O2

De ce tot te uiți la mine
mă privești, îmi zâmbești, dar
te ascunzi sub hohote ?
mă faci să râd

peste trecerea de pietoni
zboară ideea aia,
știi tu, știi

te chinui să mă aduci
cu picioarele pe pământ…
da, tu cea de Vis-à-vis

ploaia nu mă așteaptă să traversez
și îmi udă fițuica
în care am citit
”Carpe Diem”

Respect pentru arhitectul ce şi-a pus amprenta

Aparent cu caracter insolent

Nu freacă menta,

Îmbrăcat  în costum pentru plajă

De hârtie

Ascuns printre oameni

Într-o beată (drunk)  Românie

Aş vreau să fiu Nicuşor

Să reuşesc să fac ceva mult mai uşor

din îndemnul ei nestingherite

Să ciocnesc două ouă din aprozar

Ruginite

Să le strecor într-un ierbar

am scris tot în carnețel
am de gând să povestesc
tot
druidu’ e astăzi dealer
și-mi dă un careu de popi
toți miopi

pe foaia cu numărul șters
reușesc să văd
cum poate fi
doar dorul de un vechi laitmotiv
când mă amăgeam că citesc
ceva scris de A.Vakulovski

mă uitam spre pat
tu erai întinsă pe-o coastă
te dezveleam și te înveleam în cuvinte
da’ tu râdeai de fața
cu urme de gheară

în ADN se regăsea
o cană cu lapte spumos
o capră cu un corn rup și un petic de material
genetic

Doarme pe burtă
Şi înghite frunze de eucalipt
În gheare joacă o coajă de arbust
Prea leneş să fugă de satâr,
Iar dimineaţa începe la apus cu o minte criminală
ca al prietenului său pe nume Moloch horridus
Se sparge-n figuri de sumo-ist,
Deşi are timp să-şi antreneze lenea… şi
18 ore pe zi (minim) poate să-şi odihnească ochii atârnând ca o integrală de ordin minor
(Seamănă cu mine, nu semăn cu el)

Diavolul din mine scrie poveşti
Cu sânge rece de peşte prăjit
Pe garduri, pe case doar solzi de somon
Trântit prin făină, măcinat doar prin fum cu gust de ghimbir
Cu undiţa verde cu ochii căprui
Mă strigă din valuri cu bule de ulei
Aşa închins îmi promite
Trei dorinţe
Pentru el, ultima izbăvire
De-o lume pustie

vreau să bat cu ea

pe cineva la cap

să îi pese de mine

de colosul nebun

tu dormi

cu uşa deschisă

Buni găsi cheia
dar
tot nu pot să intru.
mai râd şi-acum de ea
când tot mă întreba
ce vreau să fiu când mă fac mare
şi eu cu mima în splendoare
mă întrebam: „MILF HUNTER” oare?