ai reușit să afli
cum e să stai de vorbă în poziția „aproape lotus”
o noapte lungă, polară
și ajungi a doua zi să rânjești de parcă ai câștigat un jackpot
îți spui tot ce te apasă și apoi le lași într-un safebox ?
când tête-à-tête cu crushul tău de-o viață, uiți subit toate
skill-urile pe care le-ai depozitat, printre patimi
administrând precar și doza cu arome amețite de dragoste
poți îndrăzni să depășești periculos curajul în curbele dominante,
dar totuși să stai pitit sub plapuma descărcărilor de gestiune

încearcă să aplici gheață când ți se aprind călcâiele
să dai peste cap visul unei nopți de vară, să-l îmbrățișezi atât de strâns
într-un „sleeper hold”, încât să nu îndrăznească să își spună nici părerea
și amprenta corpurilor noastre să nu iasă din culcușul unui „разум” încâlcit
ca o pereche de căști mototolite și pierdute pe fundul unei genți de „voyage”.
rămâi dimineața doar cu un tricou care te acoperă de amintiri subtile
de la un bărbat care te urcă și inopinat coboară în extremele încurajărilor
în timp ce alții mai vânează ”pokemoni”

/Jora apare azi înseninat de vicii crunte
/și rătăcit prin grai de adormit culcuș
/pe arfe cruzi senin îmi cântă o voce cu sărut pe frunte
/ieșind din gura urșilor de pluș

/pe solzii dulci sirenele-și strecoară
/părul sărac, nepieptănat și despicat la vârf
/un fel de bronz stropit cu H20 și urme de comoară
/e prea târziu și-n declarații nu mai facem târg
/tu nu-mi răspunzi cu vocea ta din zodia-ți Fecioară
/e prea târziu și nimeni nu se vrea „hirurg”

/eu te trezesc, încet, așa cum o făceam odinioară
/cu zâmbet radical de tânăr sau chiar  mustăcit
/mă urc la pas cu mintea mea pe drumuri pe care alții încă mai coboară
/aduc cu mine starea cu care un răcit sugrumă, un gând rebel, uimit și rătăcit.

ai putut și atunci când
ți-ai udat tu umbra acoperită cu cenușă
am vrut să o păstrez prin curte cu alți handralăi
și să-mi vopsesc terasa cu grinzi de vânătăi
să îmi aduc vlăstarii din cumpăna de ușă

să răscolesc trecutul în care tu creșteai
căci poate doar acolo în urmă mă vedeai
azi tu mă bucuri vast și delicat așa ca vremea
fără să-mi muști obrazul pe care chicoteai

cu mâna amorțită de îmbrățișări cam „ghost”
îi spun de azi adio unui obicei prost
îți spun ”Salut Copilă” revin cu gânduri bune
și am să-ți spun și astăzi ce nu ți-am spus nici mâine
pentru că pot

(sfârșit de octombrie)

întâia piesă suna ca un pleosc, avar
sărit din apa amorțită de decorul vechi
și ruginit ca frunzele unui noiembrie zis și brumar
mut, fără aer și lipsit de vitamine
pe portativul static transpuneam perspective și
din vie auzeam cum slab învia un târnăcop
în rol de grav și leneș violoncel ce părea
a fi cărat de cărăbușii slabi, veștezi și deocheați.
sub sârmele de care era legată vița, hașuram fictiv
un DO     răpus, dar pașnic și neclintit, cum stă părul tău
subțire și încleștat de la prea mult fixativ –
nu îmi păsa prea mult, eram ca bruma
pătat și liniștit.

 croiești patternul cu care să răpui
cuvintele grele ce îți apasă pe umeri & „goală de prejudecăți”
te pregătești de lucruri ieșite din comun
cum ar fi somnul pe la ora la care britanicii își sorb 
picături grosolane din „high tea”-ul lor autentic
cu gust de cărămidă roșie 
un fel de stabilitate și verticalism.

 batistele stoarse de lacrimi nu te ajută
să îți definești acel poster de care să agăți
3 sau patru cuvinte îbrățișate de un paspartu
cu dungi străbătute de pinioanele grijilor tale - 
doar mici detalii ce îți pun în mișcare tot ce ai.

 ai doar o dorință, o lege și un drept consuetudinar
e axa după care te conduci ca o regină vinovată de Brexit
de o gândire scurtă și sănătoasă, însă nu la fel de rușinoasă cum e fuga
fuga de atentate premeditate pe gâtul tău ce trosnește mai devreme de 8 a.m.
din vina sărutărilor amețite de o vară cu „Prestij” - *Din fr. prestige*.

 la prânz mai avem colacul miresei, 
mirosul de lavandă care îți mai năucește sufrageria și 
câteva îmbucături de speranțe ce se administrează zi de zi cu porția 
(o cantitate corespunzătoare, o vezi? o poți ține în palme cum îmi ții fața)
 obosită de drumuri construite din ” miliardu' " furat.

astăzi nu lași loc de umbre
nu te răsfeți din amintiri
și nici nu o să călătorești prin tundre
să cauți urme de sclipiri.

ești doar un licurici cu ghete
ai urma ușoară – de copil
să nu mă chemi cu zâmbete cochete
azi nu mă mir, azi sunt senil.

încearcă marea, ea te cheamă
ca un părinte supărat
ea tot se zbate și te minte
de când mă vezi pe drum plecat.

îți tot promite sarea ei
și valuri scumpe-n spume reci
îți cântă chiar și-n scoici de vrei
lăsând pe cerul gurii tale – urme amărui și seci

mai știi când Kiss fm-ul interfera cu Hit fm Pridnestrovie ?
când Nistrul nostru mirosea urât și când papucii duceau acasă
nisipul ud și la fel de greu ca pleoapele noastre?

când vântul aducea acel „doriți?” mai insistent spre timpane
și ne spunea de un Zamolxe uitat pe un deal
îmbrățișat în somn doar până la coate de Marea Sarmatică?

când ploaia ne favoriza mersul (eu un metru – tu 3 pași)
umbrela purta un Kremlin imprimat, mai elegant ca niciodată , (смотри на них – какие красивые)
Jack-ul inhiba Tahicardia și amețea orice logică al lui „Bill” din Google Translate

când bețișoarele de sushi își uitaseu rolul primordial
și claxoanele erau doar pentru mine sau pentru cei 50 km/h
nu te-ai întrebat dacă era premeditat să stau mai mult cu tine?

când ceaiurile cu vânt și miros de lavandă alungau paznicii avari
și maxi taxi nu erau disponibile cu un singur scop –
să îți arate seara cât de urât e capătul unui 120 fără Malîș

când 14 cireșe nu pot opri vorbăria unei fălci amorțite
și doar un sărut pe frunte provoacă
cele mai multe încurajări TU POȚI simțite?

mă trezesc la amiază
şi azi
caut zălud telefonul să văd
poate ai scris ceva înainte mea

dinţii îmi scrâşnesc a foame
cafeaua e prea leneşă să se facă singură
aşa bună cum ar trebui să fie
ţigări la bucată nu se mai găsesc – ANAF-ul e pus pe treabă

stai să vezi că nu mă mai vrea vara înapoi
nu sunt prieten cu vacanţele
clocesc o idee cu chip robust
poate căştile mă sfătuiesc să îl ascult pe Will Smith
sau doar mă găseşti out for a walk!

Posted from WordPress for Android

să ne aşezăm pe maluri de Prut

într-o idilă

din stuf să-mi clădeşti o colibă iar
brânza s-o scoţi din
burduf
hai să …

să te visezi în braţele mele
să vii cum
nici viul nu merge
cu paşii fricoşi
prin veşnicul dormitor