Save AS

haide, apasă!
Tu Poți, dublu click pe inima mea
se va deschide un folder mare Root
click dreapta (apasă mai ferm)
uite, ai creat propriul tău folder în inima mea
numește-l cum vrei tu
apoi pune în el poze
poze cu bisturiu
poze cu clește, ațe, suturi
poze cu zâmbete calde
poze cu mâna dreaptă la care te-ai ars chiar azi
dă Save sau Save As
creează un word
numește-l ”iubire.docx”
scrie-mi aici tot ce nu-ți dă pace nopțile
ce ți-ar fi frică să îmi spui pe Messenger, Insta sau WhatsApp
dă save (neapărat un save) sau două-trei,
iritată de mouse-ul care rămâne fără baterii
deschide-mi un paint desenează fluturi, inimi și urși
dă save
fă o mini prezentare power-point cu fiecare moment
în care m-ai făcut să zâmbesc, să râd, să gătesc
dă save (neapărat câte un save din timp în timp)
ai creat un folder în inima mea
cu un simplu click îl poți șterge
și apoi un alt click,
un alt click mai apăsat pentru a șterge tot ce ai centralizat
în două sheet-uri de Excel
cam 10 ani în câțiva Giga
doar că de acum și din Recycle Bin

în schimb tu copiezi folderul pe trei cd-uri
îl pui pe stick și pe hardul tău albastru cu filme jucate de Celentano
ți-l mai trimiți pe mail, pe dropbox și iCloud
și îți faci un antivirus nou.
Pereți de foc (eu îi mai spun firewall)
folderul ”inimă” e safe cu tine.
Connection lost – can’t trust free wi-fi hotspots near me

Citat

     Culisele acestui foc te-au speriat și parcă
spre Est găsești alintul părintesc – chiar drag,
mai sus de o speranță spre adevăr și nemurire te va mai ține
crucea pe care ai ales s-o porți.
     În gânduri se răsfrânge ca o jertfă teama, tu te-ai culcat
peste genunchii mei de lut – poți să vezi când își deschide ochii mama
și ce te face să te ghemui atât de tare, involut?
     Degetele tale mi-au scris pe frunte soarta
cu un roșu ilariant și mi-ai plasat
între speranță și reperele mândriei tale
ideea că poți să te așezi pe culoarea zenitului care sărută marea
albastrul căreia a amorțit subtil în brațe obosite al veșnicului Poseidon
               acasă blând te cheamă mama – frumos și zâmbăreț e bunul tău bunic
din prag îți sparge nuci și cu povești te-ndeamnă să te răsfeți cu lapte cald și cozonac
erau zile când lumina străpungea puternic și timorat jaluzelele ortogonale, poate
te căutau ororile surde de demult – subit
ne-am lăudat cu neamul nostru bleg și neclintit
ne regăseam puternici, viteji până în călcâie
cu pumnii plini de grâne, ne regăseam în amărâtul de Ahile

jilav

Fricile dispar, se dispersează sistematic, pereții nu stau să cadă,
așa cum se decojeau sezoanele trecute…
robinetul din baie umple golurile crăpăturilor din cadă, în colțuri
se unduiesc odată cu timpul cele mai solitare gânduri, undeva
pe fundaluri se îneacă proiecțiile becurilor halogene, halatul
de la tine miroase a mâncare, în casă e călduț ca ieri, persistă un ton
care-și pierde coerent din tristețe, fălcile mă dor de la atâta râs.

Mă uit pe vizor să-mi văd vecinii, tristețea a rămas
doar pe arămiul frunzelor din noiembrie. Găzdașii mă sună,
e potop, se plâng cu netemperanță de inundații, se reiterează plânsul,
bocesc pereții după tine. Modestia e la ordinea zilei, plămânii se bucură de toamnă;
ardezia e ruptă de vânt, e nebun, suflă pe rănile demult închise.
pieptul crește ca o pâine când intră în cuptorul sufletului tău.
îți cânt de dor, ca un diblar iscusit și destul de obosit și obstinat…

 

recrudescență

În cele 7 zile de tăcere s-a instalat osteneala în oase, iar
Dumnezeu s-a gândit să se mai odihnească și
a tăcut.

Ar fi țipat de fericire – când era totul aproape gata, dar
nu avea cu cine se juca și a meșterit din lutul umed – Omul:
acea marionetă supusă unui adagiu continuu.
Să-i fi pus o inimă să bată ca o tobă care mai târziu ar putea să se rupă de la Creator?

*sufletul omului stă să întrebe de sub piele: – când filotimia îi va fi de bun augur sau când cuvântul tăcere va fi ceva mai mult decât un țipăt auster?
*această senzație amorfă îl chinuie și pe marele Păpușar, iar azi decide că va purta speța unui caracter întâmplător, va trece printre cochetele fățuci de lut și apă, să îi aștepte ontologic în stații de tramvai.
*afară roiesc doar oameni lipsiți de lumină, chiar dacă în ziua a IV-a Bătrânul a zis: ”Să fie luminatori pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii, și să slujească drept luminatori”(Facerea).
*- de ce sunt oamenii pierduți în noaptea cugetului, cu tot pustiul dinaintea Facerii… Oi fi uitat de Morganism ?
*Ce ar putea să le ofere Ramolitul deghizat, când lumea în reproșuri se stârnește și tot așa se moare zi de zi, pe paturi tari, fără alte simetrii?
Să-i fi pus undeva grămadă și să-i fi uitat?
*Se uită lumea peste umăr, și se întreabă sus la cruci : ”Cine suntem noi Fără tine? TU încotro ne duci?”
*totuși iubirea Lui există, dar e pierdută printre oameni, adepți ai bunătății, sincerității și evlaviei –  nu putea să pună multe alte calități grămadă și să fi uitat?
oamenii se urgisesc, dar iubirea nu moare, de fapt aceasta Îl păstrează viu pe Dumnezeu.
Acest du-te-vino între El și noi dezlănțuie o recrudescență benignă.
Cu iubire a fost cam … Atât!
Un Motet !

oameni

străinul din tine își spune că
viața nu are logică și
semințele de frică sădite în oameni dor;
oamenii mor de foamea orgoliului în
goana de a fi pe placul societății fără a ști
pe câte fronturi lupți cu frica.
omul este libertatea, cred cu tărie că
oamenii au libertatea de a înstrăina fără
comfortul pantofilor murdari de frică
Tu nu știi care este mantra ta?
anagaminul dinspre răsărit e
călăuza din închisoarea minții tale(O Ariadna post-comunistă)
e greu să aduci ființei fricoase un talisman când nici nu are curajul să se bărbierească.
Nu te regăsești nici azi în spintecatul sufletului tău, 
doar spicele de caracter stau să roadă nenorocitele manguste macabre din guvern.
Claustrați de nevoile lumești puse pe rafturi, un fel de vârf în piramidele lui Maslow…
oameni

Arhangeli printre Mahomezi

În bancul de corali te așteaptă

un curent de după Ramadan

În inima de fier se-nclină oțelul de Damasc

Și curge, curge sângele metalic poate, de drag și dor de inimile din vinul greu & slab de dud,

Pe creștet te spală două mâini, mâinile de foc, de apă și de vânt în gură-ți vin curmalele culese în diminețile pustii.

Pe suflet te apasă greul, din sarea mării fără zaț, în inimi bate universul și Dumnezeul meu e slab.

E slab de înger, slab în șolduri, iar vântul îl tot plimbă-n zări, eu te privesc cum eunucii se uită fără a spune că  te vor.

În limpezi nopți cu gândul la furtună arhangelii se minunează-n cor, mă bate vântul ce se alege din aripile lor și linul zbor.

Cum să te am când mă apropii și mă trântești iar la pământ, te minunezi cum piere cheful mâinilor tale, de foc, de apă și de vânt.

Valar Morghulis

Arya nu crezi că dragostea e doar o vijelie
trecătoare ca pomana pe care o oferi
în fiecare ciclu, la fel ca un cartonaș roșu în Champions League


Viața e un arbitru Ciacâr  și nu vorbesc de turci sau
de serialele lor umplute cu dulcețuri obscene, bărbi și ochi proeminenți
grijile tale sunt doar proiecțiile gălăgioase, tinere și la fel de trecătoare
ca un vânt de primăvară calibrat de potecile tocite
sub influența antropică.
știi și tu că ar exista pe rafturile de la Lidl un soi de alifie
care îți estompează impulsurile ca un bodyguard care urmează etichetă
destul de convențională și
îți face un „făisControl” amănunțit când de Black Friday aștepți lamelele
cu testere de parfum Horroriginale –  muzică de fundal și
oase &  mușchi femurali, nimic nu te împiedică să crești
odată cu ambițiile noastre, laice.
Îmi place stilul tău imuábil în contrast cu gimnozofía zilelor noastre
instagramiene, vulnerabile zile cu zâmbete brute, fără reflexia zorilor pe urme de
Blend-a-Med.

 

Despre Respect

ți-ai dorit vreodată un om în viața ta?

Un om căruia să îi poți împărtăși cele mai adânci și ascunse temeri pe care le-ai avut, să îl lași să îți intre sub piele și de atunci să îl porți în adâncurile inimii până intri în sevraj.
Poate ai avea ce învăța de la persoana respectivă, poate ai destrăma sute de mituri în prezența ei sau ai putea răvăși mii de cuvinte ce îți stau chiar acum în minte. Fii om! Fii om cu tine în primul rând, poartă-ți un respect de care ești demn, uită de definițiile îngrozitoare pe care le-ai fi putut răstălmăci atunci când acest cuvânt ți-a abordat plăcerea de a te integra în societate. Respectul este așadar o trăire, o emoție pe care o poți împărtăși cu un individ indiferent de culorile stindardului după care s-ar putea ascunde.
Când te-ai întrebat ultima dată cum s-ar putea cuantifica respectul? Îl poți palpa, îl știi împrăștiat în bucăți fărâmițate cu strictețea impudentă a cotidianului, îl stochezi aleator în kilograme sau îl poți oferi cu cel mai inocent zâmbet în diminețile când îți întâlnești vecinul ăla supraponderal urcând scările cu un gâfâit trudit pe la 7?
Respectul pornește de fiecare dată din substratul bagajelor de valori care ți s-au imputat încă din momentul când întîlneai rudele alea urâte ce îți intrau pe ușă de sărbători, iar mama te întreba : „-Cum spui?” și tu atât de pueril și taciturn răspundeai : „-bună ziua!” sau strecurai o sută de mii în buzunarul secret din spatele gecuței tale mov pe care îl solicitai doar când venea vremea colindelor și spuneai: ”Mul-țu-mesc!”.
Ții minte primul sărut? Când intrai pe ușă și tata se uita la tine țintit, cu blândețea făgăduită forțelor divine din momentul în care te-a ținut pentru prima dată pe brațe, iar tu din respect pentru el roșeai fără să îți găsești tihna, încercând să stăpânești zgomotul aripilor de fluturi ce-ți survolau toată zona abdominală, de parcă ar fi fost stârniți de chakrele pubertății? Ah, acești fluturi endocrini.
Ții minte când ai avut anacuzia aia tâmpită și urechile își uitaseră rolul lor primordial? A fost prima rușine pe care ai tras-o (cred și acum că se trăgea de la prima boroboață de la care ai fost certat și nu era decât nevinovăția cu care ai dat cu piciorul în minge crezându-te un nou Maradona din Carpați, fie, ai spart doar un geam de la aprozarul din cartier) atunci ai simțit cum din respect nu vei mai putea da ochii cu prăvăliașul încruntat.
Crești și tot ce acaparezi din jurul tău se manifestă ca suma unor valori după care te ghidezi, apare și acea senzație, cu care am deschis prima propoziție. Persoana cea mai importantă care se uită atât de galoman la fiecare mișcare a pupilei tale îți vă îmbrățișa sufletul atât de serafimic de fiecare dată.
Doar atunci vei conștientiza că Respectul este pentru tine o formă de exteriorizare a iubirii, vei simți că îl plimbi destul de insolit prin diferite categorii și standarde ca pe un atribut valutar de valoare simțind că odată cu fiecare expirație în ceafa persoanei dragi îl recapeți.
Respectul este de fapt un drept și o obligație sui-generis pe care se clădesc toate relațiile interumane, de care se prind atât de parazitar pe coloana deloc infinită a vieții mii de oameni și totuși pare că este o valoare împăiată cu platitudine de zici că în tot procesul de autoeducare mulți dintre ei se lovesc prohibitiv de el. Respect.

tată

să-mi dai sclipirea minții tale când
vei pleca către izbânda ce te așteaptă vrând-nevrând
noaptea e senină ca adolescența, iar gândurile stau treze cum felinarele stau falnic
aprinse și desprinse de realitatea unui toast spus de un amărât paharnic

cea mai lăturalnică rădăcină a lumii se adâncește în somn
de mii de ori verific ceasul cu mima mea de domn
mă zgribulesc în cearceaf cu fața la perete
liniștea blândă naște din privirea lui ochi de sticlete

copilul din mine a plâns ca un războnic slav catalogat drept dezertor
era vorba de tata, cel care nu m-a cuprins deloc întâmplător
de vreme ce cântecul e cel mai bun reflex înainte de un somn adânc
sângele trăiește, pulsul e stabil, din primăveri cu soare sufletu-mi mănânc

șosetele de sub pat put cum o gangrenă pute
și minte mea în paragrafe naște vrute și nevrute
caut să sparg carapacea în care se închide glasul țipător de cuc
e vorba de tata, să-i spun că îl iubesc aș vrea înainte să mă duc.

Bună!

Bună Cristina, azi nu îţi scriu, nu te sun şi cu siguranţă nu te voi deranja.

Azi mi-am propus mai mult ca oricând să nu mai mănânc ra*at, pentru că ce fel de bărbat aş fi dacă ţi-aş spune mereu că sunt alături şi tu nu ai putea să mă strângi de mână, să te ridici pe vârfuri pentru a fura un sărut sau nu ai putea să sapi în adâncul cutiei mele toracice pentru a-ţi găsi locul.

Azi toate grijile tale s-ar ascunde (din nou) în cumulul de doruri sau în amalgamul de sentimente, adesea expuse doar pe o amărâtă reţea de socializare.

Uite, am de gând să nu te mai deranjez, ci să te las să îmi măsori din unghiul tău fiecare centimetru din torso-ul preferat, să mă vezi cum apar, alături, aşa cum îţi tot scriam de ceva vreme…

Cum aş îndrăzni să te tot deranjez, dacă nu am intenţia de a-ţi aduce liniştea acasă, sub forma unui copănel învelit în staniol, sub forma unei sticle de vin ce nu o mai deschidem sau într-un mini trandafir uitat în Bucovina când ai plecat în grabă?

Crezi că puteam sta departe de postura ta impunătoare ce aminteşte de trăsăturile puternice ale femeilor în cele mai grele timpuri în care nici nu preconizau să dea peste cap lumea bărbaţilor, cu o singură mişcare de umăr?

Un răsărit pe coclaurii din Bucureşti, e dimineaţă cu rupere de gât în tren 🙂 sau o rătăcire în Crângaşi… dar asta e doar azi.

Ești perfecționist?

Și tu?

Te trezești  într-o dimineață și vrei să îți însușești un nou proiect sau un nou hobby. Foarte încântat te decizi că ai de gând să sari cu parapanta sau totuți ar fi cazul să scrii nuvela aia care îți doreai cu ardoare să fie publicată încă din liceu. Îți sună cunoscut?

Așadar ce se întâmplă? Poate ar fi cazul să mergi să verifici duzina aia de cărți de la bibliotecă, citești câteva bloguri, cumperi echipament necesar și boom – ești gata să ai succes, nu?

Ei bine, până nu îi oferi noului tău hobby o încercare nu poți ști. Poate mai multe încercări. Pe hârtie ai trecut toate soluțiile, însă nu par să meargă lucrurile exact cum ți-ar plăcea … de aici îți spui că treaba nu merge perfect. Arunci prosopul și pleci.

„Pățăști”! Dacă este așa, nu te agita. Pentru că am fost toți acolo. Poate vreți să vă promit că puteți trece de perfecționism, nu? Ei bine :

Știu cum e pentru că am învățat partea cea mai grea. După câțiva ani, am simțit că, pentru a fi interesat de ceea ce vreau să fac, am nevoie să simt controlul complet. Am nevoie să fie totul „perfect”. orice ar însemna asta chiar (^un soi de whatever^).

Îți trebuie doar o mulțime de auto-examinare , trebuie să lucrezi singur cu tendințele tale perfecționiste pentru a găsi locul tău dulce. Chiar în acest nou loc, trebuie să locuiești în prezent și poți fi disponibil să înveți noi experiențe – chiar dacă de-a lungul drumului o să existe greșeli ocazionale.

În fiecare zi se pierde timp și energie prin interzicerea ta de a trăi în prezent și de a-ți aprecia munca.

Desigur, este important să fii mândru de cuvintele și acțiunile cărora le dai frâu liber în lume. Dar, înainte de a renunța la ceva sau după ce măsori de 7 ori, întreabă-te de ce?. Nu  mai fi smiorcăit: pentru că te aștepți ca rezultatul să îți iasă mai bine ? Sau că nu îți place cum îți stă puloverul tău?  Dacă cea de-a doua opțiune îți poate distrage atenția de la ceva mai profund – să îți fie teamă de eșec, să-ți fie frică de cum se simte senzația aceea când aproape ai reușit, de fapt … lista nu se oprește aici, și are de a face, de obicei, cu unele convingeri limitate despre tine.

Deci oprește-te din drumul acesta de „self-sabotage”, pentru că aici e întradevăr ironic pentru că asta e de fapt perfecționismul.

Amintește-ți că munca ta aduce satisfacție oamenilor, iar ei sunt mai puțin critici decât ești tu. Alții au nevoie de ajutorul tău  și, probabil, nici nu le pasă dacă există o mică greșeală de redactare în 55 de pagini de text (că tot am scăpat de licență)

 

(sursa foto: http://www.instagram.com/drops_romania)

1516285_189877964724968_501466538_n

.

„Nimănui nu îi place perfecțiunea oricum.”

Perfectiunea se ascunde în lucruri: e plictisitoare, intimidează, e nesustenabilă și, ei bine, nu este reală.

Nu mă crezi? Înceră acest lucru: Gândiți-vă la cineva drag. Apoi, la o calitate pe care o are acea persoană, chiar dacă e ceva mic, care îți place la nebunie, ceva care le face speciale. Poate e un râs răguțit, părul creț-creț, nevoia lor de a bune un sos iute în orice mănâncă, e iubitoare de ceai, poate pozele care le trimite de la serviciu târziu în noapte. Acestea sunt mai puțin decât perfecțiunea.

Sigur, a râde cu voce tare nu e același lucru ca predarea unui CV greșit viitorului tău angajator. Și nu sugerez toții să renunțe la încercarea de a ne îmbunătăți.

Dar spun că trebuie să învățăm  a ne accepta defectele, fâcundu-te relatabile. Tuturor ne plac oamenii la care nu putem referi.

Surse: http://goo.gl/y4nZFC

Azi

▫te afişezi în culori, dar alb-negrul tău se cere colorat
▫am să o fac nemotivat de
▫conversaţia dintre degetele tale şi
▫pielea altcuiva
▫ cea mai importantă discuţie pe care o poţi avea
▫chiar azi

 

11 secrete ale oamenilor atrăgători

 


Conform lui Travis Bradberry, autorul Bestsellerului EQ 2.0 și fondatorul companiei TalentSmart a aflat ce îi face pe oamenii atrăgători să arate așa în ochii noștri și cu ce ar trebui să ne înarmăm și noi.


11330036_996860263679518_5208082536453711330_n

Există oameni care radiază mereu de energie și încredere, fără să acorde atenție la faptul că ei nu au: bani, frumusețe, comunicare, averi. Și chiar scepticii au fost surprinși să descopere că au căzut sub farmecul lor. 

Aceste personalități trăiesc o viață plină. La ei se apelează adesea pentru ajutor, sfaturi sau companie. Cei care nu sunt asemeni lor, rămân singuri, întrebați-vă acum: ce au ei , ce îi face așa de atrăgători?

 ******************************************************************************

Care este secretul lor? în sentimentul de auto-suficiență, care vine din interior.

*******************************************************************************

Persoanele fermecătoare nu sunt în căutarea aprobării permanente, deoarece acestea sunt destul de încrezătoare în sine. Ei au un alt lucru în comun: ele sunt dispuse în fiecare zi să urmărească ținta dorită și să ajungă la ea. După cum ați văzut, să fii fermecător – nu este doar noroc. E timpul pentru a explora obiceiurile acestor oameni și să le utilizați pentru a crește eficiența personală.

 1. Tratati toată lumea cu respect 

Nu contează dacă acestea sunt în discuții cu un client important sau comanda o băutură de la chelner, oamenii fermecătoari fac lucrurile astea în mod necesar de politicos cu curtoazie și respect. Ei își dau seama că, indiferent cât de bine se comportă cu privire la o anumită persoană – o impresie pozitivă va ajunge la zero, în cazul în care el devine un martor al unui abuz la adresa altcuiva. Oamenii fermecători tratează pe alții cu respect, pentru că sunt convinși că acestea nu sunt cu nimic mai bune decât altele.

 2. Urmați regula de platină

 Regula de aur – tratăm pe ceilalți așa cum vrei ca ei să vă trateze – un dezavantaj serios: se bazează pe presupunerea că toți oamenii doresc aceeași relație. Ignoră faptul că persoane diferite sunt motivate de  lucruri diferite. Și dacă unuia îi place să recunoască public, celălalt nu poate sta în centrul atenției. 

Regulă de Platină – tratăm pe ceilalți așa cum doresc să fie tratați.

 

Oamenii fermecători sunt versați când vine vorba de oameni. Ei se vor adapta stilul lor de comportament și comunicare pentru a se simți confortabil cu ei.

 3.Evitați vorbele mici (bârfele)

 Există o cale mai ușoară de a nega interesul altuia, decât de a începe o conversație cu palavrageală și bârfă sens. Atunci când se încearcă de a ajunge la oameni șe încep vorbele goale, bârfele,  imediat creierul partenerilor de discuție se setează pe pilot automat și pur și simplu nu se simt comfortabil sau mai exact nu le place să audă asta. Oamenii fermecători, încep o conversație, încearcă să gasească ceva profund chiar și în lucrurile mici, Interesul lor autentic în oameni îi ajută să răspundă cu ușurință la o întrebare bună și vorbesc despre ceea ce ei consideră important în diferite sfere ale vieții.

 4. Ei se focusează pe oameni mai mult decât pe orice altceva. TU?

 Persoanele fermecătoare au un interes real în cei din jurul lor. Ca urmare, ei nu petrec o mulțime de timp să se gândească la sine. Ei nu se deranjează gândindu-se dacă sunt destul de bune, pentru că sunt prea ocupați cu alte persoane. Acesta este motivul pentru carisma lor nu este necesar un efort serios.

 Pentru a începe acest obicei de a lucra pentru tine, retrage-te de la smartphone-ul tău și concentrează-te pe oamenii care te inconjoară. Acordă  atenție la ceea ce și modul în care acestea spun, mai degrabă decât modul în care răspundeți. Când oamenii ne spun ceva despre sine, cere-le ceea ce duce întrebări pentru a arăta interesul dumneavoastră.

 5.Nu ieși din modul lor (stai în pielea lor, mergi în ghetele lor în continuare)

 Oamenii atrăgători nu au tendința de a ocupa tot timpul cu povești despre cât sunt de inteligente si de succesul lor. Și nu pentru că ei nu au nimic de a lăuda. Asta nici nu vine în mintea lor, pentru că se pricep la oameni  și știu cât de  dezgustătoare devine persoana care încearcă să mulțumească pe toată lumea.

6. Înțelege diferența dintre fapt și opinie

 Problemele controversate și delicate persoanele fermecătoare/atrăgătoare/carismatice le tratatează cu prudență, păstrând un anumit cadru. Ei nu ascund opiniile lor, dar subliniază că acest lucru este o opinie, nu neapărat singurul adevăr. Fie că este o discuție de încălzirea globală, politică, vaccinari obligatorii, sau ONG-uri, personalitățile fermecătoare sunt conștiente de faptul că mulți oameni inteligenți pot avea opinii diferite cu privire la acest aspect.

 7. Fii real/ă

 Cei mai atrăgători oameni sunt ceea ce sunt. Nici unul dintre ei nu trebuie să își toace creierul pentru a crea un plan de acțiune și anticipa ce să facă în continuare. Ei fac acest lucru, așa cum se face, pentru că ei înțeleg că nimănui nu-i place falsitatea.

 Oamenii sunt atrași de identitatea reală, deoarece acestea pot fi de încredere. Este mai ușor de a împinge pe cineva până când nu știi cine este el cu adevărat și ceea ce simte.

 8.Fii sincer

 Oamenii cinstiți sunt atrasi de noi, deoarece ei merg pe calea lor, simplu și deschis. Ideea este doar pentru a fi sincer, dar în realitate lucrurile sunt mult mai complicate. Demonstrarea integritate în fiecare zi, oamenii atrăgători urmează convingerile lor, ei încearcă să nu bârfească și spun adevărul, chiar și pe cel amar.

 9.Zâmbetul

 Oamenii, prin natură sunt oglinda interlocutorilor săi. Dacă vrei ca oamenii să te creadă o persoană fermecătoare, zâmbește pe tot parcursul conversației, și ei încep involuntar să experimenteze emoții pozitive față de tine. 

10.Incearca sa arăți cea mai bună parte a ta. (dar nu exagerati)

 Oameni fermecătoare își dau seama că eforturile lor pentru a arăta cele mai bune parți ale lor, în esență sunt la fel ca fiecare sâmbătă în casa ta, atunci când faci curățenie înainte de a sosi prietenii tăi  – acest lucru nu este o deșertăciune, ci o manifestare de respect față de ceilalți. Dar într-o zi, demonstrând prezentabilitatea sa, ei se opresc în a se gândi la ea. (o fac dezinvolt probabil) 

11. Iubiți viața

 Oamenii atrăgători – pozitivi și săritori la nevoie. Ei nu se plictisesc, pentru că pentru ei viață e o aventură minunată, și sunt fericiți să accepte persoanele care doresc să facă parte din ea.

 


Acești oameni nu au probleme lor, ba chiar au parte de mai multe, dar ei percep obstacolele ca pe o problemă temporară, nu ca pe un rău necesar. Atunci când există ceva în neregulă, acești oameni își reamintesc că o zi proastă – e doar o zi, și nu-și pierd speranța că mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare, totul se va schimba în bine.

image

 

Persoanele fermecătoare nu au nici zână nașă, care levitează deasupra lor. Dar ei au capacitatea de autocultivare cu niște calități atractive și obiceiuri care oricine le poate adopta. 

Ei se gândesc mai mult la alții decât la ei înșiși, ei fac oamenii să se simtă atractiv, respectați și interesant. Amintiți-vă de cel mai important lucru: cu cât mai mult te concentrezi pe oameni cu atât mai fermecător devii.

Photocredit: Diana B

Sursa: http://goo.gl/VJMFST

Scapi de antipatie prin 7 trucuri

În lumea ideală, fiecare persoană cu care comunici va fi atentă, grijulie, politicoasă, săritoare la nevoie și altele. Acești oameni înțeleg glumele fără să se supere. Dar din păcate noi nu trăim într-o lume ideală. Cei mai mulți dintre noi, întâlnesc zilnic persoane care trezesc emoții negative. Uneori înțelegem din ce cauză se întâmplă asta, alteori nu prea. De asta nu putem scăpa, iar noi suntem nevoiți să lucrăm și să comunicăm cu acești oameni neplăcuți. Găsești șapte sfaturi care te vor ajuta să rămâi calm în comunicarea cu oamenii care nu-ți sunt pe plac.

com_interpersonal

  1.  Începe de la tine
    Atunci când comunici cu o persoană care îți este antipatică, ține minte – tu poți să-l schimbi, dar tu nu îți vei schimba atitudinea față de el. Ține-ți emoțiile în frâu. Acest om nu merită nervii tăi pierduți.
  2.  Rămâi întotdeauna neutru
    Într-o situație de conflict nu încerca să demonstrezi cine are dreptate. Permite fiecăruia să-și exprime părerea asupra subiectului și să-și salveze nervii.

    3. «
    Ce ar fi, dacă…
    Acestă întrebare îți va permite să vezi comunicarea cu această persoană din altă perspectivă. Tu cataloghezi relația cu această persoană ca fiind una negativă, dar chiar și în această situație pot exista părți pozitive. Încearcă să găsești în acea persoană părțile pozitive și să le memorezi.  „Dar poate el mi-a dorit binele?” – te întrebi. De foarte multe ori, oamenii nu observă faptele bune. Iar atunci când cineva greșește, imediat observăm. Înceacă să-l încurajezi, atunci când într-adevăr merită. Iar odată cu trecerea timpului, vei simți aceeași încurajare și tu. Peste un anumit timp, vei mai înceta să-l consideri antipatic.
  1. Lărgește-ți mediul
    Mergi să lucrezi în altă cameră, așează-te în alt loc la masa de ședințe, comunică cu alți oameni – este o metodă efectivă. Atunci când răspunzi, comunicarea continuă. Chiar dacă vei spune că ești ocupat și nu ai timp să discuți, atunci persoanei antipatice care dorește să vorbească cu tine, nu îi va rămâne decât să-și orienteze atenția către altcineva.
  2. Stabilește granițe
    Hotărăște clar căror lucruri vei permite să se întâmple și cărora nu, stabilind o limită. Despre limitele răbdării tale, anunță persoana care încearcă să le întreacă. Trebuie să dai de înțeles că nu ai să permiți un asemenea comportament și respectiv, vor avea loc situații neplăcute.
  3. Nu „lua totul la inimă”
    Dacă o persoană se comportă urât cu tine, nu luat asta la inimă. S-ar putea ca un asemenea comportament critic să manifeste către toate persoanele. Sunt oameni care mereu sunt nemulțumiți. Ascultă doar oamenii, ale căror păreri sunt importante pentru tine.
  1. Fii sincer
    Sinceritatea și felul de a vorbi deschis te va scăpa de oamenii neplăcuți. Dacă nu poți să ajuți pe cineva, nu încerca să te îndreptățești – spune nu. Dacă nu vrei să comunici cu cineva, pur și simplu spune-i acest lucru persoanei într-o formă mai lejeră. Unii oameni chiar nu realizează cât de mult îi irită pe cei din jur.

Nu trebuie să schimbi pe cineva, însă poți să schimbi atitudinea ta față de acea persoană. Utilizează aceste sfaturi și viața ta va deveni mai interesantă.

 

3D rendering. One person raising arm in crowd
fii tu cel care remediază situația

De ce bem bere

Pentru că tot am promis că scriu despre asta v-oi începe uşor.

În primul rând ar trebui să ai experienţă şi gusturi bune pentru asta.

Am prieteni care savurează berea în cantitate nu în calitate, în general berea rusească, sau ucrainească (mai rar).

Am încercat multe feluri, mărci aduse din ţări precum Ucraina, Russia, Polonia, Cehia, iar  pentru un timp am rămas să beau bere moldovenească, făcută la Chişinău ca mai apoi să trec la berea care merită cu adevărat consumată. (În consum moderat şi la ocazii)

Preferata mea este „berea de culoare”  (mai întunecată 🙂 ) pentru că simt că îţi dă forţă cu gustul ei puternic, îţi alintă papilele gustative aşa cum nu o face nici un alt fel de bere, bineînţeles o prefer rece căci altfel îşi pierde valoare (consumatorii ştiu cel mai bine).

Sigur, dacă trecem peste gust, berea este un motiv bun să te întâlneşti cu prietenii să depănăm amintiri, ori să urmarim un meci frumos de fotbal, o recreere perfectă zic eu, sau doar de plictiseală cum preferă alţii.

Să vă spun un motiv simpatic: decât să beau apă mai bine bere, căci am milă şi îmi protejez intestinele, nu de alta, dar de la H2O încep să îmi cam ruginească.

„Ne face mai curajoşi” , ne potoleşte setea, iar după mai multe doze ţine şi de foame.

pe urmele pătate de sărbătoare

Călcând pe laminatul ce mi-a împodobit podeaua de pe coridorul minţii.

Petrecem într-un alt mod decât de obicei

punând baza în lucruri simple

pentru a modela profunzimea în care arcul de triumf a ondulat acele acelui ceasornic

din visele lui Vlad,

brichetele nu mai au zippolina necesară pentru scânteia marmurii albastre,

iar la graniţele gravitaţiei preoţii ucid fazani.

spunea EA!

Expansiv, rational, impulsiv, dar in formare, fire de neprevazut, liber in atitudini cu o inepuizabila mobilitate sufleteasca. Mare nostalgic cu o luciditate mereu egala in tensiune, prins in vartejul unei vieti in care lupta se duce pentru asigurarea confortului material. Zi deosebita de care trebuie sa profiti. De ce ? Oricat de singur sau inconjurat de probleme ai fi, realizezi ca a mai trecut un an din viata si ai invatat ca iubirea nu o poti justifica, familia nu o poti alege, prietenii nu-i poti schimba, iar pentru o cariera tre sa muncesti, dar inafara de astea, te descoperi pe tine insuti ca om. Ea vrea ca El sa se bucure de aceasta zi.
La Multi Ani my white angel