APARE DOAR CÂND SUNT ÎNTR-UN SPLEEN BACOVIAN
din toată gloata de pitici pe creier
eşti doar picătura mea de adrenalină
sau doar transpiraţia de pe sfârcul tău obosit
care îți amintesc de roua dimineţii
nu îmi permite religia dar te-aş răni în diferite motive,
cam în toate,
te-aş tăia bucăţi fără să simt gustul sângelui şi mirosul de frică,
forma intensă a dragostei pure se manifestă
în cugetările unei minţi dependente de tine
stai că
deja te-am pierdut in ceaţa aberaţiilor mele
citește-mă!
lipseşte ceva…ah da inspiraţia…e undeva ascunsă în infinit….la capătul universului…sub lacrimi de lună,in ciorapul unu marţian….culcată la fundul unui ocean sau pur şi simplu se plimbă într-o galaxie inexistentă….sub aripa cometei ce fuge cât mai departe de prostia omenească….nu vine ………….se strecoară pe lângă panglica care ţine doliu unei iubiri demult apuse….e chiar aici camuflată în 2 visuri calatoare..sau într-un delfin plutitor pe valul mort de oboseala a unui călău dispus să ucidă orice speranţă a unui vers nevinovat de al meu …….lipseşte EA ………Inspiraţia……Lipseşte 😦 😦 Inspiraţia
zaimeanul 