E prima notă din primul rând

Uit mii de strofe ce-mi trec prin gând

Fac portativul, şi vreau să îl umplu

Cu mii de semne ce sună sumbru.

În el văd lumina ce curge din Soare

Văd pete şi fluturi plini de culoare

Palate de vis, adîncite-n izvoare

Doar dragostea ta nu o am în vizoare.

Am gânduri false sau chiar răzvrătite

Un soi de Fluturi exotici ce-mi trec prin minte…

Cauta-ma in vis

Rapus de abis

Vazut uneori

In luntre cu flori.

Cauta-ma in ape

In lacrimi sub pleoape

Ma vezi pe Pamant

Cu un nou avant.

Sunt floare de tei

Sunt omul ce-l vrei

Tu cauta-ma-n vise

Cu nume prescrise.

Cauta-ma in suflet

Dar nu ma vei gasi

Sunt al lupului urlet

Ce din piept rasari.

Cauta-ma in soare

Intins pe trotuare

Sunt omul tacere

Ce nu vrea avere.

Cauta-ma in tine

Sunt clipa de maine

Sunt biet mamifer

Cu ochii spre cer.

Precum lumina lunii,ce moare în adâncuri

Aşa şi nefiinţa-mi străbate iar pământuri

O viaţă-n întuneric,O noapte a neştiinţei

Se închide încă o  rană  în inima credinţei.

Mister cutremurător

Pe valuri călător

O clipă e de-ajuns

Să-mi întorc trupul spre apus.

Reîncep-eterna viaţă,ce mă omoară iar şi iar

Cuminte cad din norii,ce m-au găsit hoinar

Iubesc la mine patima,şi viaţa ei pustie

Trăiesc o amintire,din ani trecuţi o mie.

Sudez două culori,pe pânza albă-pură

E galbenul ce-l lasă,al soarelui arsură

Strecor un negru palid,pe umărul bronzat

Culeg iar picătura,în care ai transpirat.

Sucesc emoţii,adrenalină,vise

Vânate din afrodisiatice paradise

Alerg după priviri,cuvinte

Pierdutesunt, a umbrelor iubite.

Domin Planeta,sunt biet Icar

Vreau să cobor,dar mă prăbuşesc pe trotuar

Ea rătăceşte fără sens,în vechiul univers

Eu sunt iubitul ei,un mic cuvânt pervers.

Să recunosc,nu-i sunt egal,nu am scăpare

E ea,IUBIREA!!!nu pot,vreau linie de separare

Eu plec departe-n infinit,să-mi caut alţi amici

Să recoltez clipe de nepăsare,iar ea rămînă tot aici.

FIN!

Păreri şi şoapte inundate

Iubiri necomparate demult expirate

Subtile voci,plăpânde mâini

Doar dune de nisip şi exploratori străini

Rătăcit,un surfer,prin dunele 3D

Îmi spune poveşti ameţite

Iar O foarfecă  taie

Picături picante de ploaie

Monitoare plângând,

Tractoare arînd

Animale mâncând,

Cofeină excitând…

…vise pufoase de vară

Rădăcini pe colină

Întîmplări şi zile de pomină

Dureri şi aspirină

În ore de rutină…

Dintr-o lume înecată în politică trecem brusc launa lipsită nu doar de viaţă  dar înghiţită de o creaţie lipsită de inspiraţie.

Trecem prin canalul rezervat fiecăruia în care ne urmăm drumul sorţii.

Tăcerea copacilor cuminţi trezeşte cascada de neuroni obosiţi de atâta gol…

Miturile vechi astupate de dunele demult reci de indiferenţă şi rolurile tragicomice nejucate pe scena vieţii,transmit noilor generaţii,anii de glorie a unei civilizaţii uitate sub aceleaşi dune de nisip.

Norii ne sperie pe noi oamenii atunci când cuprind cele 12 semne zodiacale în puful lor gri.

Cele mai actuale minciuni din „presa liberă” se strecoară în inima societăţii burgheze şi crează un tsunami al invidiei si bârfei ce se va potoli „probabil” odată cu somnul de veci.

Dar EU,EU am strâns timp de 80 de zile emoţii timide ascunse sub un breton cuminte…în timpul orelor de rutină aberantă…

Să zbor călător

Atingând un nor

Să merg pieton

Să cânt semiton

Trimit in univers

Lacrimi fără sens

Cobor iar la sol

Cu gândul domol.

Personaj principal

Purtat veșnic de val

Și o lume incolor

In care aș vrea să mor.

Văd luminile-n zare

Sau doar umbre zburătoare

Cresc pe aripi de dor

Și ma simt călător.

Simt iar vântul glumeț

Pe un nor calareț

De pe frunze curgând

Fața lumii spălând

Duc lumina spre abis

Întunericul În paradis

Injectându-mi o doza

Mă inspir doar din proză…

Escaladez infinitul

Ca să-mi aflu iar mitul

Suprapun și culoarea

Să îi simt iar splendoarea.

Cu reflexul pierdut

Și cuvântul cel mut

Depășesc viteza

Ca să nu-mi port proteza.

Avalanșă de foc

A iubirii noroc

Te găsesc zburătoare spre zările albastre

Printre astre  –  călătoare sihastre…

Protejez floarea

Transpunându-i culoarea

Apăsăm peste pulsul

Ce sugrumă apusul…

Să străpung individul

Cu săgeata din vidul

Ce matur îl găsește

Și pe veci îl părăsește

Să mă mut pe un plai

Lipsit de un grai

Să-mi trăiesc monotonul

Călător spre protonul….

El dă viața din nimicuri

Și se ascunde in plicuri

Își ajustează-n petrol

Tratament cu nămol

Îmi ordon să iubesc

Când nu pot să trăiesc

Nu sunt mic dramaturg

Ce se pierde-n amurg

Sunt un biet călător

Spre apus zburător

Sunt copilul ce plange

La polul unde demult nu mai ninge….                                               TO BE CONTINUED….

Poezia nu este a mea …insa am simtit nevoia sa o postez…ma inspira foarte mult 😀

Banale versuri azi îtind pe foile de timp albite,
Stupide visuri împletesc în gîndurile obosite,
Culori alb-negru viața-mi prinde la vîrsta marilor iubiri…
Și sufletul tăcut îmi plînge,  cînd îți zîmbesc cu dulci priviri.

NETERMINAT/incomplet

Ma trezesc din cenusa

Sa iti bat iar la usa

Sa iti cant serenade

A iubirii balade

Aprobat de ANUTZA

Jos, sub piatra de mormant
Te astept mereu veghind
O sa vii, sa stai cu mine
Nu ma vei uita ,stiu bine

Cuminte ratacesc in larg
Si geamuri fumurii ce sparg
Adun cioburile dulci si moi
Printre care dansam amindoi

Strivesc visul tainic al noptii
Incerc sa sfidez glasul mortii
Ma topesc si ma pierd in lacrimi fierbinti
Cand sarut pe-ai tai ochi dulci si cuminti

CE este femeia?Si cine se ascunde sub acel chip angelic fara de prihana la prima vedere?

Putem asocia femeia cu un soare care traieste printre noi barbatii si care emana mai multa caldura decat astrul ceresc,putem spune ca este un izvor nesecat de sentimente adesea sincere si nevinovate.

Fiintza sensibila si plina de dragoste…femeia este sexy,devenind companionul perfect pentru a-tu consuma timpul.FEMEIA ESTE FRUMOASA…toate femeile sunt frumoase ,unii barbatzi sunt prea ingusti la minte pentru a vedea frumusetzea ei…Femeia are sufletul cald si plin de pasiune/dorintza,in bratzele ei se vindeca orice boala.FEMEIA este emotia care da viatza …femeia este iubita,amanta,sotie si mama.
FEMEIA dupa cum spunea SHAKESPEARE:”FEMEIA ESTE MANCAREA PENTRU ZEI,GATITA DE DIAVOLI”

„SCLAVA CE TREBUIE ASEZATA PE UN TRON”–-HONORE DE BALZAC

Privind de sub clarul de lună

Te văd, Te aud, Te iubesc

Ca nufărul ce zace în spumă

Sunt lacul ce vreau să te primesc

Speram să apari ca o zâna

Din lumea ce abstractă o găsesc,

Să stai lângă mine în plină lumină.

Cu inima frântă, eu cred că te iubesc

Mă nasc într-o beznă ce nu o descriu

Şi sufletu-mi piere  in vidul pustiu

Distruge-mă-ntaină , alină-mă-nvis

Să vreau să te uit, încă nu am decis

sunt multi care au ras atunci cand au auzit ca am blog….poate ca nu intru prea des si nu scriu prea mult..dar asa sunt eu….de multe ori vad ce nu ar trebuie si aud ce nu as putea…scriu ce imi vine in minte si nu ma poate impiedica nimeni…

Ne cantam noi sentinta

Nu ne pierdem credinta

Traim viata din plin

Bem doar votka si vin

Noi urmasii nu ii asteptam

Inconstienti suntem cand ii facem

Doar prostia ramane

Si speranta de maine

Supraincarcam noi poporul

Cu dragostea si dorul

Doar cu un fir de „iarba”

Facem treaba sa mearga

Nu fumam,nu bem,nu injuram

Nu  glumim,nu radem,nu avem

Nu invatam,dar nici nu ne interesam

Nu repetam ,-ce sa mai exersam??!!!

Suntem oameni de plumb

Aventuri de COLUMB

Aripi triste de avion

Lacrimi triste,vreau doar sa adorm

Incerc sa m-arunc in gol

Nu pot sa trag dinpistol

Vreau sa zbor ca ICAR

Dar nu ma pot desprinde de trotuar

RAMAN AMBALAT

CACI AM INCERCAT

NIMIC SA NU FAC

SI AM RAMAS CU VISE DIN PLASTIC

Doar vise de plastic

Avem de aflat

Doar vise de plastic

Si legi de-ncalcat

Suntem oameni tristi

Clowni si artisti

Suntem oameni simpli de tot

Cu inimi de plastic auncate pe foc

Nu stiu ce e durerea

Simtim doar placerea

Doar oameni de plastic

Cu caracter drastic

Avem o regie

Doar vis si magie

Crestem incet

Din plastic si aracet

Ramanem cuminti

In oase si dinti

Avem plastic si plumb

Idei ce strapung

Doar plastic si pungi

Doar alge si fungi

Doar mame si prunci

Nu poti sa ne-alungi

In viata simpla de om

Avem doar vise si somn

Cosmaruri ultrafantastice

Si chirurgii plastice

Simtim si iubim

Murim doar dupa ce traim

Avem ,dar dorim

Bogati noi sa fim

In sange nu credem

Din daci noi purcedem

Razboaie ocolim

Din minciuni politice traim

Nu avem emotii

Suntem ca robotii

Ideal fantastic

Si visuri de plastic

Flori si campii

Batrani si copii

Scrum si metal

LIVE sau instrumental

aici isi are inceputul un blog