Ești verde
pe ramurile tale cântă și în această dimineață păsările
aceste ode de bucurie și totuși
Îți lași umerii goi
fricile rămân să geamă în tine
sunt zile ca ieri când
ți-a fost teamă de tunet, dar ploaia îți priește
Atât de lipicios se simte soarele azi –
mai aproape de tine, mai cald, mai mare și
s-ar lipi de obrajii tăi când zâmbești,
te-ar lua de mână să-ți încălzească și ultimii țurțuri uitați printre primele zile de februarie
printre penele ude ale graurilor pe care îi vezi zilnic.
Ești verde
lumina te îmbată
deschide geamul larg și ascultă
din casele oamenilor se aud copiii nerăbdători,
cu toții ar vrea să ajungă mai aproape de tine
Ești verde și azi!
Ești tu!
Primăvara noastră!
zaimeanul 