noi blocuri străvezii pe muncești
noi suntem yin yang în carouri sepia.
noi locuim sub acoperișul lumii
împreună
sub noi asfalt, iar cerul desenat cu cretă este limita
iubim vinul și ploaia care spală treceri de pietoni.
locuim în pasaje subterane și stații de troleibuz
în care iarna se îmbată an de an în aburii de veselie,
acolo țiganii cântă, iar vara se lovesc tangențial de ușile batante
în unison cu fluturii ce nasc miresme peste florile moarte.
oamenii ne taie aripile așa cum visele ne cresc – repede.
lumina bate orbitor în geamurile termopan din hrușciovkă.
iubim coșulețele de la franzeluța, cola și alte bunătăți
consumate cu cafea seacă, duminica pe la 10.
ne amuză băncile noi din parc
și urmele de vopsea – erau noi.
tot noi am putea număra picăturile de rouă,
amprentele de pe mânerul ușii,
crăpăturile din seceta irakiană văzută pe national geographic
și toate fără să ne ridicăm din pat.
iresponsabili azi, dar agreabili. noi ne
verificăm notificările pe instagram dis-de-dimineață și
ne scriem la ore diferite
deși împărțim același fus orar.
Welcome ar putea scrie doar pe preșul de la intrare, dar
pe acesta nu îl vedem noi, căci azi
ne iubim fără să ne ridicăm din pat.
9i
zaimeanul 