Încă mai ai impresia că n-ai simțit nimic fundamental
să pui piciorul în prag știind că dorul ți-ar face totuși bine.
privirea încețoșată după ce îți scoți lentilele îți aduce în prim-plan
momentele lipsite de conținut.
Migrenele fac rând ca la pâine, într-un slideshow în capul tău
poți să le sortezi după dată sau în perioada dintre primul sărut și
ultima noapte în care ai adormit în beznă.
Întunericul îți lasă umbra fizionomică a mamei pe seama ta,
ea este cea care reazămă ușa,
te veghează cu ochii aburiți de teamă.
toate perele tomnatice din care ai mușcat astăzi musteau venin.
toate instrumentele folosite tot azi, atingeau colți cariați, iar gurile rele
te vorbeau cu limbile despicate și sîsîituri din spate.
Zilnic auzi răcnete – ele se vor obișnui să se plimbe singure sub piele.
*
Noaptea stă în gură de lup, tot de acolo auzi scâncetele maicilor care
își mai așteaptă odraslele de pe front frecându-și genunchii osteoartritici.
dragostea mea, tu bîjbîi cu mâinile iodate pe pereții deja cărămizii –
muralele preferate cu cartuz și vodkă din generațiile sovietice.
Ieși – contrastul ăsta de frunze pătate de septembrie nu te prinde,
drumul pe care-o luăm este cel care vrei să te trezești si să radiezi
pe un podiumul construit de tine, în umbra lui
podul palmei transpiră mai mult decât un un condens de pe tavanul viziunii tale.
până să-ți schimbi fizionomia cu măștile omului fericit
ascultă toate glasurile, numai să nu uiți de al tău.
*
nu-i doar isprava ta, e pâcla de vapori dezordonați ai fricii,
pleacă urechea spre vocea lăuntrică pe care o auzi tot mai rar,
în propria tristețe tot tu ești stăpână. Să nu …
nu îți sluți propriile convingeri cu altă materie decât cea cenușie.
standardele și frumusețile exuberant de proaste nu au cum să îți stea în cale,
mutilate și trecute prin bisturiu de silicon.
în rădăcini îți stă sentimentul frumosului pe care îl vezi zilnic în oglindă,
cu fața stacojie a venit și toamna, e un EL mai mult decât o Ea, cu o cămașă descheiată –
din bumbac recoltat în robia rasismului extenuant.
Silueta lui nu se rezumă la linii și pătrățele, a avut de suferit,
vântul a lucrat nerezonabil la zbârciturile lăsate de gânduri persuasive.
ia-l în brațe.
E toamnă
Se caută un Sfânt!*
zaimeanul 