În bancul de corali te așteaptă
un curent de după Ramadan
În inima de fier se-nclină oțelul de Damasc
Și curge, curge sângele metalic poate, de drag și dor de inimile din vinul greu & slab de dud,
Pe creștet te spală două mâini, mâinile de foc, de apă și de vânt în gură-ți vin curmalele culese în diminețile pustii.
Pe suflet te apasă greul, din sarea mării fără zaț, în inimi bate universul și Dumnezeul meu e slab.
E slab de înger, slab în șolduri, iar vântul îl tot plimbă-n zări, eu te privesc cum eunucii se uită fără a spune că te vor.
În limpezi nopți cu gândul la furtună arhangelii se minunează-n cor, mă bate vântul ce se alege din aripile lor și linul zbor.
Cum să te am când mă apropii și mă trântești iar la pământ, te minunezi cum piere cheful mâinilor tale, de foc, de apă și de vânt.
zaimeanul 