să nu te stingi ca vântul dinspre miazăzi
să nu îmbraci sutana neagră
sau să încerci mirosul verii insipid
am să te las să te împarți în rupta din țâțâni catargă
să te prefaci că duci în urma ta copii ce nu mai vor să meargă
cu tine în zilele de vară petrecute prin Madrid.
sălășluiește vina printre amarele tale vene
și uliul a năpârlit demult pe creștetu-i de pene
printre cuminți de firea lor netrebnici mici în grabă
se fofilează zorii dinspre plajă ca o pradă dalbă!
e August cel care bate la ușă linșat pe targă
și buzele tale sunt sărate ca o mică mare neagră.
zaimeanul 