| substanța osoasă ca un zid berlinez prăbușit nu ține bucățile fripte de carne ca un câmp magnetic slăbit în fiecare din noi sunt doi oameni prinși în temnițele tinereții diametral opuși doi poli la care nu se accede așa ușor pentru a recupera stridența aisbergului mintal pierdut prin școli linia de tramvai scrijelește măduva spinării & inșii luciferici se răzvrătesc în culori își duc corespondența în dischete expirate cu răspunsuri mecanice obosite interceptate de la zvântul duhla ușă moartea bate tare de zici că e beată spune-i să rămână, dar să se descalțe când intră căci am văzut cum a murdărit gresia de pe holul maternității de moloz cum îi curgeau balele când m-am născut, abia aștepta să fie văzută, să stea cu noi la masă, să scrumeze ce a rulat cu falangele nesigure și tremurânde (ca palmele mamei de fecior) de parcă și ea astăzi s-a născut. |
skin on skin
zaimeanul 