am venit
te-am văzut, ești fata care radiază
în inima ta își duce traiul fiecare emoție
epicuriană de-a mea
un început de aprilie se fofilează
în toate așteptările mele
ca un impudent cu atitudini nefondate
am apreciat inexact pașii și am ridicat întrebări
de unde a apărut și ideea că viața e absentă
și mai abandonată ca niciodată, dincolo de civilizație
copacii dorm, iar salcia ca o principessă mângăie apa
ca o minune răsărită din dragostea de mamă
în tot metodismul secolelor apuse îți porționezi nervii
tâmplele tale îmi aduc laude
buzele uscate te ating
claviculele dulci compun un grilaj destonic
când am crezut prima dată că aș avea în spatele meu o viziune
m-am lăsat asupra juliturilor tale să suflu
așa cum îți sufla mama când genunchii certați cu asfaltul
veneau șchiopătând acasă și bicicleta zăcea la poartă
fără să poarte un gram de vină.
*Zâmbetul tău asuprește efectul insolent al ploii
*plângi de câte ori poți stoarce sufletul ca pe un prosop
*în poeziile mele citește pe diagonală și
*pozele cu mandibule îți ocupă tot timpul, iar
*Poiana ți-a răstălmăcit papilele gustative
Dispar nocturnele de pe strada ta – privindu-mă în ochi
îmi furi grijile ce figurează în tot RAM-ul meu
egoul Soarelui țipă cu tot UV-ul său de la mii de ani lumină
sonorul zilei de azi glisează ca un generic din toate scenariile zilelor de rusalii
care te-au găsit în pijama pe un pat cu butoane
am venit!
zaimeanul 