Nu-mi este greu să-mi strig amarul când ești aici să mă auzi
să mă trezești să-mi spui că muști și-apoi să îți dai seama,
lupți
șicanele apasă gloata nenorocită de dușmani,
iar
gândul zboară falnic pe o potecă spre titani.
Stau treaz, mă uit în gol, cuminte-mi trag aproape cana
sorb două guri și dacă mă distrag îmi văd și rana,
te rog
Măcar, te rog, nu-mi mai spune mie că desenezi în sute de culori
pe foile sterpe crochiuri proaste de nenumărate ori.
zaimeanul 