tu cât de trist ai vrea să fii
ca să te strângă viața-n brațe
sau cât de rupt din soare poți
să te consideri dimineața
cât de puternică e lupta și strânsă parcă de pe jos
să stai cu pieptul tău în față să vrei să tot răzbești, frumos
și exhaustiv să îți manifești nemulțumirile ce te apasă
picta-te-aș chiar și în ulei, să vezi cât ești tu de frumoasă!
Lua-ți-aș fricile în pumni, să le strivesc temeinic
să nu te lași purtată-n gând de acidul meu fulminic
zaimeanul 