În limpezile nopți cu gândul la furtună
eviți citatele din media română
fugi ca din tun spre pieptul în care bate
o inima topită, dar din firea ei nebună.
Un vânt de seară îți alintă poate
un colț de frunte și buzele crăpate
și-acum, când tu-mi îneci obrajii, visele și ochii
în corpul tău găsesc să scot doar rămășițele de așchii.
Atâtea stele în această seară, deși tu nu le vezi
cum cântă bucuria în mine, să nu te lepezi
să nu te uiți în urmă, să nu te miri când visele îți curmă
o ultimă bucată, care te deosebește zilnic de o turmă.
zaimeanul 