Băusem prea puțin în acea noapte
Era ceasul la care nimic nu mai pare real
nici religia, politica sau discuțiile despre femei
nu aveau să îmi schimbe modul de interpretare
În mine se deschideau și închideau orizonturi
ca niște uși automatizare la intrările din mall
Era ora la care puteai să iei cuvântul în banalul monolog
shakespearian și un singur cuvânt putea să te dărâme sau
să îți spulbere cumulul de argumente care s-au strâns
în rutina ta săptămânală,
„azi e vinerea” și totul pare categoric
ca o amenințare desăvârșită a Eului interior.
Aburit de metaldehide sau de promisiuni
la scara mea stă noaptea și vorbește în expresii valorice
un „târâie ochincă” îmbrăcat la sacou și-mi tot spune
aud*ascult* reformulez
zaimeanul 