atunci când ai vrea să porți pe umeri
o toamnă blândă
cu sufletul desculț
când vrei să chemi la piept căldura
cum păsările-și strigă puii. S-ar putea
ca această zi să mă strunească în cel mai vioi mod, unul agresiv
ploios și de cealaltă parte a fricii
să rămâna vara.
Cine a zis că nu poți avea ședință cu oglinda
sau că nu se face chat în pat, cu perna ta preferată,
moale și de acolo nimeni nu va pleca.
nu va rămâne patul gol.
visează, visează cum lumea îți stă la picioare
chiar dacă ea arată ca o pereche de șoșoni pufoși.
Hainele tale au rămas la intrare,
aruncate peste tot haihui și leneș spun
cât de mult pot să cred în tine. Dincolo de această credință
suntem doar
limitele ce tind
spre plus infinit.
Dar nu-i bai
îmi trec sufletul prin piatră
să stau dârz
în fața vieții, așa cum începe dimineața cu :
-„Eu Pot!”
zaimeanul 