te-am întâlnit în curtea minţii mele
în tot ce timpul îmi înfăşoară în scrum
pornind din gura unor chei pierdute în Bicaz
şoseaua aventurii noastre coboară tandru, chiar încet
şi-şi trage copacii mai aproape, de pe parcă
îşi acoperă bordurile
cum coapsele ţi le învelesc.
aluneci din panta zonei limitrofe
în care tu eşti femeia cu luna în păr
care-mi măsoară temperatura,
cu dosul palmei muncite
zi de zi în chimia de ospiciu
a capitalei ruinelor fermecate
cu uşile din lemn masiv, cu mucegaiul uzinelor de fier.
orice glumă o tratezi cu fibrele amante
a unei compoziţii ce muritorii o numesc: -iubire.
în presă am citit azi-noapte
că somnul dăunează minţii scăpate în Recycle Bin,
că drumul pe care te voi mai cunoaşte
va fi mânjit de dăruirea unui grec, îmbuteliată
în sticlele de plastic cu delăsarea stropită cu vin.
zaimeanul 