astăzi nu mai cântăm, nu ne sclifosim și nu înjurăm
de toți Irozii decăzuți prin file de istorie, la margine de pat
astăzi ne ungem gândurile cu mocirla întrebării
termenului măritat cu salbe de mărgele și urme
roșii, dungi proeminente de nuiele pe un corp, mai rar văzut, dar
dezbrăcat.
în toate tăcerile înghițim în sec
și pare firesc să ne supunem cu lumea
la picioare și din nou
nimeni nu va ști că suntem atât de aproape
și că, dimineața sufletului meu,
se va ondui ca valurile care nu spală chipul soarelui
șters de nisip.
să nu vorbim de cei doi oameni, liberi
peste bord. Da, creștem și înlemniți ajungem
tot mai flămânzi chiar dacă nu încăpem
în burțile largi de balenă, cu chipiu
reangajată de M.A.I.
mai aproape de borduri, tragem pe dreapta politică
tragem cu gloanțe de foc
și pară în loc de măr mușcat purtăm ca logo.
E cald, în brațele mele. – Hai!
zaimeanul 