e frumos, dar
nu pot decât să laud
sau să împart fire ce miros a tort țesut de pensionari, însă
ai și tu un dar la a trânti pe foaie
inspirația ce îți vine ca o vomă
de nestăpânit.
Pe stepe, veștezi
imperfect pentru noi este doar
limpede picătură de ploaie pe frunte, cu urme de
ruj pe parbriz, cotidianul ajuns tardiv sau călcâiele crăpate
Sunt eu – regele pietrelor. E întuneric și se vede
pata scăldată de lună,
o fi șinșila ta, cu cușca ei în spate.
Orarul îmi e plin de ochii închiși
ca o draperie trasă înainte de somnul
lăuntric. E narghilea cu gust
mere și poamă, dulce ca o zi de concediu
sub ușă poștașul a adus gazeta
abonat la întâmplări din colțul gurilor de cuc
ele așteaptă hrana
în saci de câlț.
zaimeanul 