mă uit în sân,
în sânul naturii din care
cresc rădăcinile ca limita infinitului meu: subit
crește vântul și afară e din ce în ce mai rece,
rece ca mâinile tale
tu crești mai repede,
mai repede decât ar putea crește vița de vie
în fiecare primăvară ești minunată, brusc
vrei alintată cu îmbrățișarea embrionică și ești bună,
bună ca sufletului mamei
zaimeanul 