sora mamei mele nu mai este
printre noi se scutură și nucii palizi
ca rugina de la un capăt de sapă,
ce-ar trebui să știu de toată harababura asta?
sau să îmi confirm ce încape
la fundul unui sac din ațe
și câlț murdar de făină necernută.
În mijloc de noapte
ți se aude vocea, progresiv
îndemni fierarii să forjeze metalele ce se regăsesc în sânge,
te auzi între ciocan și nicovală
-„dăi, dăi, dăi!”
și focul se-ntrecea cu tine!
Te regăsești într-o frază
unsă pe papir de bătrânul Martén
și fiorii uitați prin văgăunile lombare
se repornesc c-un murmur la ureche
„ Tout est possible”
zaimeanul 