teama
de a trăi singură în camera în care
aproape toate nopțile nu se găsesc trupurile lipite
ale unor reprezentanți pierduți ai faunei autohtone
te provoacă să crezi c-o să apară el
sideral
să-ți alinte umerii „cu grija unei mame”
să te asigure că torso-ul e neuniform și îți aparține
că nu e doar suma îmbrățisărilor care l-au sugrumat vre-o șapte zile
că se găsesc persoane care încă mai au emoții în fața oglinzii
nu din cauza danturii încâlcite,
iar asta dă aripi!
zaimeanul 