orizont

când pleci nu te apleci
peste răsăritul gurilor de orizont
și pășești sigură pe tine
cu mersul rătăcitului cuvânt
în spațiu!

rigide semne porți pe  fața fină
purtate când prin vii, când pe câmpii
rememorate ca o duzină de vorbe cu tâlc
din guri de foc – al orizontului plăcere!
vrăjmașii unei carii ce te îndeamnă
să alegi nedumerite gânduri
să le expui pe prispele de lut.
Ai strâns în palma ta cu gândul
răsăritul
ce se ridică din maluri seci de Prut