ai putut și atunci când
ți-ai udat tu umbra acoperită cu cenușă
am vrut să o păstrez prin curte cu alți handralăi
și să-mi vopsesc terasa cu grinzi de vânătăi
să îmi aduc vlăstarii din cumpăna de ușă
să răscolesc trecutul în care tu creșteai
căci poate doar acolo în urmă mă vedeai
azi tu mă bucuri vast și delicat așa ca vremea
fără să-mi muști obrazul pe care chicoteai
cu mâna amorțită de îmbrățișări cam „ghost”
îi spun de azi adio unui obicei prost
îți spun ”Salut Copilă” revin cu gânduri bune
și am să-ți spun și astăzi ce nu ți-am spus nici mâine
pentru că pot
zaimeanul 