drumul spre casă

 croiești patternul cu care să răpui
cuvintele grele ce îți apasă pe umeri & „goală de prejudecăți”
te pregătești de lucruri ieșite din comun
cum ar fi somnul pe la ora la care britanicii își sorb 
picături grosolane din „high tea”-ul lor autentic
cu gust de cărămidă roșie 
un fel de stabilitate și verticalism.

 batistele stoarse de lacrimi nu te ajută
să îți definești acel poster de care să agăți
3 sau patru cuvinte îbrățișate de un paspartu
cu dungi străbătute de pinioanele grijilor tale - 
doar mici detalii ce îți pun în mișcare tot ce ai.

 ai doar o dorință, o lege și un drept consuetudinar
e axa după care te conduci ca o regină vinovată de Brexit
de o gândire scurtă și sănătoasă, însă nu la fel de rușinoasă cum e fuga
fuga de atentate premeditate pe gâtul tău ce trosnește mai devreme de 8 a.m.
din vina sărutărilor amețite de o vară cu „Prestij” - *Din fr. prestige*.

 la prânz mai avem colacul miresei, 
mirosul de lavandă care îți mai năucește sufrageria și 
câteva îmbucături de speranțe ce se administrează zi de zi cu porția 
(o cantitate corespunzătoare, o vezi? o poți ține în palme cum îmi ții fața)
 obosită de drumuri construite din ” miliardu' " furat.

Lasă un comentariu