Am vrut…, dar m-am oprit

Am vrut să zbor, dar m-am oprit,

Am vrut să vizez, dar m-am închis

În gândul călător ce doarme în abis.

Am vrut să merg, dar m-am oprit,

Am vrut să plâng, dar ochii am închis

Cu lacrimi căzute din paradis.

Am vrut să cad, dar m-am oprit,

Am vrut să râd, dar sufletul mi l-am închis

Cu gratii și uși, și lacăte de vis.

Am vrut să simt, dar m-am oprit,

Am vrut să țip, dar inima mi-am închis

Secundele le-am șters, când m-am decis.

Am vrut să mă așez, dar m-am oprit,

Am vrut să spun, dar timpul mi-a închis

Și ultima farâmă, uitându-mă ca nins.

Am vrut să mor, dar m-am oprit,

Am vrut să zac, dar gândul l-am închis

Și moartea în groapă m-a împins.

D.G.CĂLINESCU