Din cele mai vechi ere,
lumea se perpetuează.
Din cele mai adânci speranţe trimise de duhul ironic.
„Sunt atâtea fete în jur”, însă
doar tu trimiţi priviri din viitor într-un mod fatal.
Pe orbitalul acestei iubiri
văd doar un atom fără scop.
Sunt malefic ca un terorist de minimă importanţă.
Putea fi el, cel dinaintea mea, *eb*,
un geniu pe raze moarte, vechi de milioane de ani lumină.
„Tre să treci prin iad ca să cunoşti paradisul”.
Motive frecvente ca să-i părăseşti, dar
văd că îţi este greu să spui.
Simți un gol, o deşărtăciune, nu poți prelua contactul cu lumea lui,
inferior lor, se abate de la drum, prea complicat, avea depresii la care participa activ cu idei pesimiste.
Îmi plăceau viziunile tale, de fapt, mă adaptam viselor tale fatale.
STOP.ETAPĂ.
zaimeanul 