dureri adânci înfipte în speranţe.
revelion în buzunare.
mercantinism prost crescut, la poale de munţi de diamant.
murdare replici, vechi strigoi.
albastru de vinil în formule iniţiale.
sălcii plăcute, aplecate.
seringi imaginare iar proza singurul meu drog.
cuvinte incolor, amare, dulci sau chiar mirositoare.
clădiri, pragmatice abordări de soartă,
iniţial văzând o lume moartă.
politică nu mai încape-n versul meu mut şi nici ţigări ameţitoare, doar timp irosit degeaba cu ochii aruncaţi în monitoare.
zaimeanul 