Inițial ar fi trebuit să se numească Versul durerii dar în prag de disperare l-am redenumit
Vei rătăci,umbra durerii tale,
Vei plânge sânge,dureri colosale
Vei muri să te reîncarnezi omidă
Vei fi durerea durerii tale din clepsidră.
…………………………………………………………………………….
Abandonat de lumină,de becul orbitor,de lanterne zăpăcite și în sfârșit de soarele trist.
Părăsit în strada vagabond uitat într-o colibă orfan,simțind doar mireasma de rouă de pe vița de vie.
Claustrofob uitat într-o cutie…M-ai părăsit sub fereastra tăcerii,fără să simți plăcerea durerii.
Îți era greu să mă ascunzi în sânul tău sănătos,îți era frică și din povești m-ai scos.
M-ai expulzat din labirintul iubirii fără să simți impactul ciocnirii… când tu!!!m-ai abandonat si toți au uitat de mine.
zaimeanul 