O dimineaţă marcată de astenia celei de-a XVIII-a primăveri mă găseşte concentrat pe fundul unei căni de rocă dură.
Acea buburuză …
a depăşit orizontul emoţional
şi mă tratează diferit de această dată.Am rămas corigent
la bunul simţ şi m-am retras
către stâncile vii.
Banalul infinit Cosmic
îmi impune o teorie în care forţa eoliană nu mai are nici un sens.
Simt că m-am reîncarnat dintr-o buburuză mov purtată de vânt
de pe tărâmurile budiste
acoperite de chinul războiului meschin.
Zidul chinezesc
se întinde şi el
să măsoare traiectoria mea
sau poate…
să fie vazut de fiinţele chele
de pe lună.
Iar eu
mă trezesc
la poalele turnului Eiffel
pe ceafa unui mim ofensat
poate de politica prea democratică şi impertinentă
bucăţi de moloz am ştiut să înving
întru chemarea nopţii.
Îmi imaginez doar,
cum plâng corzile unui violoncel în opera din Sydney
căci doar asta pot.
Aş muri
ca un future
într-o zi dacă aş decide să merg întracolo.
La viaţa mea am văzut copii cu zâmbetul pe buze uscate
aplicându-le torturi teroriste
confraţilor mei mai mari.
Am îndurat frigul Everestului
şi seceta din inima purificată a Saharei.
Am băut apa
din Dunărea liniştită
şi am inhalat praf cosmic
de la Cernobâl.
Am trăit 3 luni 4 săptămâni şi 2 zile
în urechea unui compozitor ce dansa…
… pensula unsuroasă pe platoul minat al secolului trecut.
Apoi m-am lăsat
dusă de alt vânt
mediteranian.
Eram singura buburuză
cu paşaportul expirat
şi cu mii de ştampile murdare de culoare.
Mi-am luat viză –
să trec Atlanticul
dar
mi-am amintit povestea Titanicului-
şi am renunţat,
în favoarea surorii mele gemene în schimbul a 3 flori de muşeţel şi a constelaţiei Ursa Mică.
Am avut ocazia să îl văd pe Messi jucând fotbal
pe gazonul în care au sfârşit tragic 2 cărăbuşi
Îndrăgostiţi,
viaţa rămâne atât de crudă-ncât
nu mă lasă şi pe mine
să mor
şi mă reîncarnează pentru a câta oară
în buburuza mov
fidelă Terrei plină de maci.
Mormite-nfrunzite
cu flori de brad
uscat.
Citisem antetele poemului morţii subite…Mi-e frică
mi-e frică să mai trec în emisfera sudică
dar vreau-
să mă împrietenesc cu pinguinii
rătăciţi în Cape Town
căci doar ei mă pot înţelege cum e
să poluezi privirea ciclopului siberian ce povesteşte
cu lacrimi ostile
povestea rechinilor înecaţi în smoală din vina fabricii de impertinenţi.
Amazoniene rebele
mă aşteaptă să le cânt ceva
de Celine Dion
ca să se simtă miresma mireselor crude în pistilul florii de lotus.
Nu trăiesc în rutina new-yorkeză
în care
se pierd zilnic…sute de ciori lesbiene
sau văduve.
Sunt buburuză
încătuşată în miros de liliac ofilit,
sau doar un personaj
împletit pe liniile de caiet A4;
sau doar gropiţele tale rătăcite pe obrajii ruşinaţi.
Domin supremaţia ţânţarilor
care nu te lasă s-adormi lângă foc…Doar cerul
imită nuanţa ochilor tăi.
Mi-am lipit aripioarele de buzele tale
date cu luciu murdar de păcat.
Albesc
printre anii ninşi
de mătreaţa Luceafărului eminescian.
Mă înveţi să respir
oxigenul tău fără să îl împarţi cu mine.
Simt nevoia să scriu
orice aş face
memoriile unei buburuze mov purtată de vânt de pe tărâmurile budiste…
zaimeanul 