-Vreau să colorez lumea însă nu am decât alb şi negru.Nu îmi oferă nimeni o pensulă,sunt aşa de zgârciţi.
-Aş vrea doar un fluture în roşu şi verde,să îl pot vedea din nou,dar uit mereu că sufăr de daltonismul visului incurabil.
-Croiesc o cărare spre mijlocul Pământului şi văd cum iarba îmi şopteşte cu gust de rouă un vers pierdut în calea călăului claustrofob.
-Am zugrăvit chipul ei pe coloana infinitului pentru a fi văzută de extratereştrii însetaţi de frumosul de pe Terra.Să vină pe Pământ şi să mă bat cu toţi până la ultimul iar „EA”să rămână tot a mea,fecioră neprihănită ascunsă într-un bob de mazăre sau într-o floare de tei,într-un strugure gustos datorită razelor de soare scăldate în picătura de rouă intactă. „EA” să fie mireasa visurilor mele,să îmi spună poveşti din lumi paralele.
zaimeanul 