Aceeaşi monedă

Culmile-mi stau rănite şi fereastra închisă

Orizonturi nu am, doar o singură schismă

Vederile-nfrunzite-mi acoperă casa

Vreau alte văpăi şi îmi întind plasa.

Spre culmi bântuite urc neîncetat

De dragoste practic demult am uitat.

Vorbesc cu firele tale de păr

Şi nu mai ştiu cum pot pe veci să dispar…

Lasă un comentariu