Culmile-mi stau rănite şi fereastra închisă
Orizonturi nu am, doar o singură schismă
Vederile-nfrunzite-mi acoperă casa
Vreau alte văpăi şi îmi întind plasa.
Spre culmi bântuite urc neîncetat
De dragoste practic demult am uitat.
Vorbesc cu firele tale de păr
Şi nu mai ştiu cum pot pe veci să dispar…