poemele unui om nedefinit de natură

Privind de sub clarul de lună

Te văd, Te aud, Te iubesc

Ca nufărul ce zace în spumă

Sunt lacul ce vreau să te primesc

Speram să apari ca o zâna

Din lumea ce abstractă o găsesc,

Să stai lângă mine în plină lumină.

Cu inima frântă, eu cred că te iubesc

Mă nasc într-o beznă ce nu o descriu

Şi sufletu-mi piere  in vidul pustiu

Distruge-mă-ntaină , alină-mă-nvis

Să vreau să te uit, încă nu am decis